de Cristian Horghidan
(gemolog şi faţetor)
Februarie 2020
Șlefuirea pietrelor prețioase
“Mulţumiri lui Dan Giurgiu, preşedintele Centrului Gemologic Român pentru munca deosebită depusă în vederea introducerii şi promovării acestei ştiinţe în România.”
Fațetarea pietrelor prețioase
“Gemologia este ştiinţa studierii, clasificării și evaluării pietrelor preţioase.” Fără a face parte din ştiinţa gemologiei, partea de prelucrare a pietrelor preţioase este în foarte strânsă concordanţă cu aceasta, deoarece ar fi imposibil ca fără să se cunoască proprietăţile fizice şi optice ale unui mineral – care sunt studiate în cadrul gemologiei – să se obţină acele calităţi estetice atât de plăcute privirii, în procesul de prelucrare a acestuia.
Mai mult decât atât, unul din cele patru criterii de evaluare şi clasificare a pietrelor preţioase este „Cut – tăietura”, care „…este de asemenea un element definitoriu în desăvârşirea frumuseţii diamantului. Degeaba avem un diamant frumos din punct de vedere al culorii, mărimii şi a clarităţii dacă este tăiat şi şlefuit greşit.” Desigur, pentru a putea prelucra o piatră brută, trebuie cunoscute: indicele optic de refracţie, duritatea, clivajul şi orice alte elemente ale mineralului, care ne pot ajuta sau ne pot „încurca” în timpul acestui proces. Toate aceste proprietăţi fizice sunt cunoscute datorită ştiinţei gemologiei, care le-a studiat.
„Gemologia şi arta şlefuirii pietrelor preţioase sunt ca doi gemeni inseparabili care se completează până la perfecţiune, îmbinând măiestria şlefuitorului cu ştiinţa gemologiei.” – Dan Giurgiu, preşedinte al Centrului Gemologic Român (https://www.centrulgemologicroman.ro).
Pentru a putea fi prelucrat un mineral, este necesar un dispozitiv de precizie, denumit maşină de faţetat, care este, în mare măsură, definită ca orice dispozitiv care permite utilizatorului să așeze și să şlefuiască fațetele pe un mineral. Mașinile se pot enumera începând cu cele primitive de tip “jamb peg”, până la cele moderne şi sofisticate, extrem de costisitoare, disponibile în comerţ.
O separaţie majoră în rândul maşinilor se află între cele care taie diamante şi cele care nu taie diamante, ci doar alte pietre colorate. Pentru prelucrarea diamantelor sunt necesare echipamentele specializate, iar faţetarea acestora ca ocupație, rareori acoperă decalajul dintre manoperele pentru diamante și non-diamante.
O a doua separare poate fi făcută între faţetarea industrială și cea de tip hobby. Marea majoritate a pietrelor aflate pe piaţă sunt tăiate în străinătate, cu maşini specializate, la nivel industrial.
Însă pietrele personalizate, cu tăieturi neobișnuite sau cele din materiale deosebit de valoroase, vor fi tăiate pe o maşină de faţetat individuală.
Faţetarea (cuvânt inexistent în română, en: faceting)
Tija metalică cu piatra ataşată, se conectează la o maşină de faţetat, cu ajutorul căreia zeci sau sute de feţe minuscule for fi tăiate pe pavilionul şi coroana pietrei preformatate.
Dacă pentru preformatare s-au folosit discuri diamantate cu granulaţie mare, pentru tăierea feţelor se vor folosi discuri cu granulaţie din ce în ce mai mici, deoarece şi suprafeţele ce trebuie tăiate sunt mult mai mici. Acum se dă forma finală a pietrei geme, cand faţetele sunt amplasate în locuri şi la unghiuri foarte precise. Această activitate necesită o îndemânare deosebită şi un timp mare de lucru.
Folosind cu mâna dispozitivul de tăiere, tăietorul folosește coordonatele „Înălțime – Unghi – Index” pentru a tăia fiecare fațetă separat pe coroană și pavilion. Înălțimea va controla adâncimea la care este tăiată fiecare fațetă, unghiul controlează planul pe care sunt tăiate fațetele și indicele sau indexul controlează poziţia amplasării fațetelor.
Coroana și pavilionul sunt tăiate, în esență, pentru a forma un sistem de tip lentilă și reflector, prin care lumina ce pătrunde prin coroană este adunată și concentrată de pavilion, apoi este reflectată spre privitor. Fațetele coroanei formează lentila, adunând lumina din toate direcțiile și concentrând-o pe pavilionul care devine reflector.
Cu toate acestea, nu sunt utilizate aceleași unghiuri pentru fiecare tip de piatră prețioasă. Mineralele diferite au proprietăţi optice diferite (implicit şi unghiuri critice diferite ale luminii refractate) și un tăietor trebuie să fie conștient de acestea, astfel că unghiurile fiecărei fațete trebuie ajustate pentru a maximiza performanțele optice.
Unghiurile utilizate vor varia în funcție de indicele de refracție (RI) al materialului de tăiat. Dacă pavilionul unei pietre prețioase este tăiat prea adânc sau prea puțin adânc, raza de lumină se va intersecta cu fațeta în afara unghiului critic și lumina va trece necontrolat prin piatră.
Foto 1. În timpul tăierii mineralului. Pavilionul începe să prindă formă
Foto 2.O piatră dreptunghiulară în procesul de fațetare după modelul “Step Cut”.
Şlefuirea
Aceasta este ultima etapă. Tăietorul, în funcţie de materialul pietrei prețioase, va folosi discuri speciale de lustruire, care sunt mai fine decât cele de fațetare. Acest proces poate avea o etapă premergătoare de pre-şlefuire, sau nu, în fucţie de materialul de tăiat şi de dimensiunile pietrei. Discurile de şlefuire sunt încărcate fie cu pulbere foarte fină de diamant, fie cu pulberi ale diverşilor oxizi minerali, în fucţie de duritatea și proprietăţile fizice ale mineralului. Fiecare fațetă este lustruită individual, până se obţine o strălucire impecabilă, oferind pietrei un luciu fin.
Foto 3. Faţetele polişate ale sfaleritului
Înainte de a fi tăiată coroana, piatra trebuie remontată în alt dop de tip con, de care va fi lipită cu un deziv special, de zona pavilionului. Această operaţiune se numeşte transfer şi se realizează pe un dispozitiv de precizie, numit “stand de transfer”.
Foto 4.Piatra în standul de transfer şi după înlăturarea dop-ului inițial.
După ce adezivul folosit s-a întărit, se va îndepărta dopul vechi, cu atenţie, astfel încât să nu fie afectată alinierea pietrei. Dopul cu piatra va fi fixat în quill şi se va continua procesul de tăiere şi polişare a faţetelor coroanei.
Foto 5. Secvenţe din procesul de tăiere şi polişare a faţetelor coroanei.
La final, se extrage dopul cu piatra din quill şi se montează într-un adaptor de 45 grade pentru a fi tăiată şi polişată tabla. Se repetă operaţiunile de tăiere/polişare de la faţetare.
Foto 6. Dopul cu piatra montată în adaptorul de 45 grade.
Ultima etapă va fi înlăturarea pietrei din dop şi curăţarea acesteia de adeziv.
Calitatea tăierii
Pentru noi șlefuitorii de pietre prețioase, cuvântul “tăiat” înseamnă mai mult decât forma finală a pietrei prețioase; aceasta include, de asemenea, elementul “calitatea tăieturii”.
Tăietura (șlefuirea) ideală se referă la cât de bine gema a fost tăiată sau cât de bine au fost plasate fațetele pentru o strălucire maximă.
O simplă “piatră colorată”, după o tăiere bună, devine o piatră prețioasă în adevăratul sens al cuvântului.
În combinație cu proporțiile, simetria și polişarea, o piatră bine tăiată ar trebui să aibă o frumusețe care nu numai că vine din culoarea și claritatea sa, dar şi din modul în care lumina interacționează cu fațetele.
Calitatea mineralului brut limitează mult aspectul final al viitoarei pietre prețioase.
Prin urmare tăietorii preferă pietre brute care sunt transparente și fără multe incluziuni.
Unele pietre prețioase sunt rareori clare, astfel încât incluziunile sunt acceptabile în aceste minerale (smaralde, safire, rubine). Culoarea este cel mai important și evident factor de clasificare a pietrelor prețioase. Prioritar la pietrele prețioase colorate este modul în care un faţetor(șlefuitor) gestionează lumina ce intră și iese din piatră, devine un exercițiu de artă.
Un rubin brut cu un roșu mediu saturat și fără incluziuni chiar sub 10X, va genera o piatră prețioasă cu un aspect deosebit, chiar dacă tăietura sau forma sunt șlefuite mai bine.
Culoarea reprezintă aproximativ 60% din valoarea pietrei prețioase. Forma, mărimea și proveniența sunt de asemenea factori care influențează frumusețea și valoarea.
Să ne oprim pentru un minut și să recunoaştem că bijuteriile cu pietrele preţioase sunt personale și reprezintă o reflectare a personalității celei care le poartă.
Prin urmare, de ce am vrea să nu avem şansa unei selecţii a acestora? De ce bijutierii comercializează “pietre prețioase” care “scînteiază” doar pe exterior şi au o zonă “plictisitoare” în mijloc? O problemă importantă legată de acest lucru, este aceea că, datorită diferitelor motive, însă în special financiare, prea mulți bijutieri sau dealeri, cred că pietrele prețioase tăiate slab calitativ sunt suficient de “bune”. Lucru total greșit. Este preferabil o piatră prețioasă mai mică dar cu proprietăți gemologice superioare decât o piatră prețioasă mare și ,,inertă,,
Atunci când fațetele centrale ale pavilionului sunt tăiate greșit, lumina fie trece prin piatră astfel încât vedem ce se află în spatele acesteia (acest fenomen se numește “windowing”) ,,fereasta centrală întunecată ,,fie unghiurile pavilionului sunt prea adânci, caz în care piatra va avea o culoare întunecată (shallow).
Tăietura ideală, majoritatea luminii intrate este reflectată de pavilion şi întoarsă prin coroană. | Tăietură prea adâncă, lumina intră prin coroană şi se pierde prin pavilion în lateral. | Tăietură superficială, lumina intrată prin coroană se pierde prin pavilion. |
La fel, dacă se observă reflexia rondistului sub tablă, fenomenul se numeşte “ochi de peşte” sau “fisheye”, iar în momentul în care se acumulează impurități în jurul marginii monturii, reflexia rondistului va fi culoarea impurităților de obicei gri sau maro diminuând frumusețea pietrei prețioase.
Aceste tipuri de tăiere sunt rareori atractive, însă sunt şi excepţii în cazurile în care este necesară observarea unor detalii tăiate în pavilion sau culoarea pietrei este prea închisă (ex. iolit).
“Tăierea slabă aparține unui epoci trecute când clienții nu erau educați sau suficient de pretențioși pentru a se îngriji de calitatea bijuteriilor lor.” (John Dyer)
“Tăierea nativă” indică adesea un stil brut, referindu-se mai mult la o metodă învechită de tăiere și astfel o lipsă de precizie. Încă există pe piață astăzi pietre nativ tăiate care au fost faţetate cu un dispozitiv “jamb-peg”.
Foto 7. Dispozitiv “Jamb Peg”
Piatra se prinde de un ,,fus,, din lemn denumit dop (D) care este rotit în timpul tăierii pentru a obţine faţetele, iar unghiurile fiecărei faţete sunt controlate prin introducerea mai ascuţită a dop-ului în orificile elementului din dreapta (E). Controlul de adâncime al tăieturii este dat de presiunea exercitată de mâna tăietorului şi cantitatea de timp în care piatra rămâne în contact cu discul de șlefuire.
La acest tip contururile sunt adesea asimetrice și fațetele nu sunt bine plasate, în timp ce pavilioanele au fațete suplimentare, rânduri inegale, întâlnirea necorespunzătoare a fațetelor și a caletului descentrat.
“Tăietura comercială” include multe forme consacrate, dar calitatea tăierii este mai bună, în special contururile sunt uniforme și simetrice și există o mult mai bună simetrie a fațetelor.
Termenul comercial se referă numai la calitatea generală a tăierii nu și la calitatea generală a materialului gemologic.
De cele mai multe ori, pietrele tăiate nativ sau comercial nu au unghiurile potrivite şi este necesară retăierea lor, cu pierderile implicite financiar şi de material.
Foto 8. Tăieturi comerciale
Granița între tăierea comercială și pietrele tăiate nativ este oarecum ambiguă, la fel cum frontiera dintre tăieturile comerciale și cele de designer este de asemenea ambiguă.
Foto 9. Tăieturi de designer sau tăieturi de precizie
“Tăieturile de designer” (tăieturi de precizie) sunt cel mai bine descrise ca cele în care designerul creează un stil unic, modelul utilizând aranjamente neobișnuite de fațete în timp ce sunt utilizate metode tradiționale de faţetare.
Scopul designerului este de cele mai multe ori de a crea un aspect unic, fie că este strălucitor sau au fost lăsate intenționat ferestre mate ca parte a modelului. Acest stil este mai bine cunoscut ca tăieturi de precizie (precision cut).
La fel şi aici se face distincţie între designer şi artizan. Cea mai bună analogie este cea cu industria auto, în care designerul crează un model care este apoi reprodus de către artizani sau meşteşugari de mii de ori la nivel industrial. Aici este punctul în care designerul face diferenţa între “tăieturile de designer” şi “tăieturile de precizie” executate repetitiv de artizani.
Foto 10. Tăieturi fanteziste şi de creaţie artistică
Tăieturi fanteziste şi de creaţie artistică includ ambele tipuri de tăieri, cele cu faţete drepte şi cu fețe concave realizate cu dispozitive speciale.
Majoritatea acestor modele au un aranjament unic de caneluri polişate pe pavilion sau pe coroană, care creează un contur dinamic şi ajută la crearea de noi modele de strălucire sau lumină, și care nu sunt posibile folosind metodele convenționale de faţetare.
Este important să realizați că adesea tăietorul de pietre preţioase trebuie să aleagă şi să facă diferite compromisuri. De exemplu, un tăietor are în lucru o bucată foarte subțire de piatră brută care se întâmplă să fie foarte rară. Are variante, fie să taie mai multe pietre mici din brut la unghiurile potrivite, fie taie o singură piatră mai mare, care va fi faţetată destul de superficial (windowed). În multe cazuri, valoarea rezultată în oricare din scenarile de mai sus va fi cam la fel, cu mici posibilităţi ca una din ele sa fie mai avantajoasă. Poate că, dacă taie acea piatră brută într-o singură piatră şi aceasta va fi cea mai mare piatră tăiată din această specie rară, tăietorul poate opta pentru tăierea în acest fel a acestei pietre unice. La fel se întâmplă şi în cazul pietrelor ce prezintă incluziuni. Sunt multe elemente care trebuie luate în considerare.
Tipuri de tăieturi
Tăietura briliant (brilliant cut)
Foto 11.Tipuri de tăieturi
Poate fi rotundă (cea mai cunoscută), ovală, pară, cushion (perna), triunghiulară, etc.Specific acestui stil de tăietură sunt faţetele triunghiulare şi cele în formă de romb (zmeu).
Tăietura mixtă (mixed cut)
Foto 12.Tăieturi mixte
La acest stil sunt utilizate atât elemente din tăietura briliant cât şi din stilul în trepte.
Tăietura fără faţete sau caboşon
Foto 13.Tăieturi caboşon
Termenul “Cabochon” este adesea folosit pentru a descrie orice formă de piatră prețioasă cu proprietăți gemologice optime pentru șlefuire, sculptată sau fațetată. În cazul pietrelor cu asterism, cum ar fi rubinele stea, crisoberilul sau turmalina “ochi de pisică”, un platou oval înalt sau rotund este necesar pentru a face vizibil acest efect optic, care nu ar putea fi observat în cazul feţelor.
La acest stil pot fi folosite pietre de la transparent la opac sau mat, iar cea mai des folosită formă este cea ovală.
Toată lumea mă întreabă „Cum de te-ai hotărât să tai pietre?”
Înainte de a deveni faţetor, am lucrat în domeniul IT, o activitate care este și ea este adictivă. După ce m-am retras, obosit cumva de calculatoare am descoperit în curtea mea mai multe pietre care mi s-au părut interesante, mai ales datorită culorii, desenelor și formelor, despre care am aflat ulterior că sunt jasp și agat. Deoarece nu știam nimic despre știința studierii pietrelor preţioase – care am descoperit târziu că se numește gemologie – am început să citesc și să mă documentez. Cred că atunci m-a prins „virusul” pietrelor prețioase. După aceea, indiferent de „tratamentul” pe care l-am luat, trebuie să recunosc înfrângerea mea în fața acestei „boli”, care este incurabilă, dar plină de satisfacții. Vârsta, vederea slabă sau tremurul mâinilor nu sunt un motiv pentru a nu tăia pietre prețioase. Dar, după ce ați început este ca și cum ați gusta o prăjitură bună: nu o lăsați până când nu o terminați. Apoi vrei alta … și alta … și alta … și nu mai vrei să te oprești!
Pentru că nu eram mulţumit de cum arătau pietrele găsite în curte, mi-am spus „de ce să nu încerc să le prelucrez, astfel încât să arate mai bine?”. Acesta este motivul pentru care m-am întors în atelier și așa mi-am construit primul dispozitiv de tip „Jamb Peg”, apoi am evoluat la model de tip „Lee” cu mast, iar acum dețin mai multe mașini de fațetat de înaltă precizie și toate tipurile de dispozitive de debitat şi accesorii pentru pietre preţioase. Chiar am dezvoltat aliaje și mi-am fabricat propriile discuri de polişat pietre.
Evident, în spatele acestei activități de fațetare a pietrelor prețioase, se află mult studiu, muncă, perseverență, dar mai ales multă răbdare. Totuși, așa cum am mai spus, această activitate este foarte plină de satisfacții. De fiecare dată când o piatră nouă este tăiată sunt surprins de rezultat, chiar dacă știam cum ar trebui să arate piatra finală.
Faţetare plăcută!
Cris