Clinohumitul ,raritate printre rarități”

Clinohumitul (Clinohumite) este una dintre cele mai rare pietre prețioase.

A fost descoperit de Abraham Hume, mineralog englez (1749-1838).

Clinohumitul este o piatră prețioasă din familia humitelor formată din straturi de silicat și oxid.

Datorită dispersiei și saturației de culoare superioare clinohumitul este una dintre putțnele pietre prețioase colorate care nu necesită tratamente de îmbunătățire a culorii sau a clarității.

Proprietăți

Formula chimică este  (Mg,Fe2+)9[(F,OH)2/(SiO4)4] .

Structura cristalină este granular-prismatică.

Duritatea specifică este  6 pe scara lui Mohs.

Indicele de refracție  este 1.62-1,67.

Transparența este de la translucid-semitranslucid la opac.

Culoarea –auriu, portocaliu, maro-maroniu, alb.

Fluorescența este  galben-portocalie.

Răspândire :Rusia, Italia ,Tanzania (Africa).

Din punct de vedere commercial, culorile aurii și portocalii sunt cele mai apreciate și dorite de cumpărători și se folosesc cu succes în bijuterii.

Clinohumitele cu transparența superioară,tonul  moderat și fără incluziuni vizibile sunt cele mai valoroase.

Prețul

În funcție de aceste proprietăți clinohumitele pot varia între 500 și 1.200 dolari/carat.

Pentru iubitorii de pietre prețioase și colecționari clinohumitul este una dintre pietrele prețioase cele mai  apreciate.

www.centrulgemologicroman.ro

Coralii – geme organice

Coralii sunt printre puținele geme organice care se folosesc în bijuterii.

Aceștia se formează  datorită  unor microorganisme din clasa Antozoua care au ramificații din carbonatul de calciu.

Coralii trăiesc în colonii, în ape calde, la adâncime mică până unde pătrunde lumina soarelui.

Răspândire

Coralii se întâlnesc în apele calde din Australia, India, Africa, Sudul Israelului.

Coralii se folosesc în bijuterii și obiecte de podoabă de peste 5000 ani.

Coralii se mai folosesc în medicina tradițională,geochimie,cercetare climatică,acvacultură.

Coralul se află sub semnul planetei Marte.

Era folosit de către romani pentru vindecarea copiilor,febrei ,delirului și deochi și este considerat și în zilele noastre benefic pentru copii și soldați.

Coralul transformă  persoanele inactive în persoane active și amplifică vitalitatea.

Varietatea coralilor

Din peste 7.000 de specii de corali doar câteva variante se folosesc în bijuterii.

Există corali buretoși care prin structura lor poroasă nu sunt optimi pentru folosirea în bijuterii ci doar cu scop decorativ.

Cele mai întâlnite culori de corali sunt roz,portocaliu,alb,roșu,albastru,auriu și chiar negru.

Cea mai apreciată și valoroasă  culoare este  roșie.

Cu cât  culoarea  este mai intensă cu un ton mediu cu atât este mai valoros,acest tip de coral se numeste coral nobil.

Cel mai comun coral este coralul alb.

Metode de identificare

Cu o lupă pentru studiul  gemologic sau la microscop se studiază consistența și stuctura  coralului.

Dacă  suprafața este granular  sau colorată neuniform atunci nu este coral natural.

Suprafața externă trebuie să fie lucioasă și culoarea distribuită uniform.

Teste de laborator pentru identificarea conținutului de calciu.

Nu este suficientă identificarea

Gemologii identifică și clasifică cu exactitate dacă coralul a fost vopsit sau revopsit sau dacă a suferit reparații sau modificări de structură.

Datorită poluării și a încălzirii globale coralii sunt pe cale de dispariție.

Coralii și recifurile de coralli sunt protejati prin lege.

Având în vedere că,coralii sunt pe cale de dispariție aceștia se ,,cultivă,,în ,,ferme,, din mări calde asemănător perlelor de cultură.

Prețul coralilor

Coralii de cultură pot să varieze între 20 și 120 dolari, iar coralii sălbatici,exotici sau rari pot să depășească 300 dolari.

Evaluarea coralilor din punct de vedere comercial

Ca un coral să fie considerat valoros trebuie să aibă o mărime semnificativă,formă armonioasă,fără găuri,rupturi și ciobituri.

Coralul nu trebuie să aibă și culoare și nuanță ci doar culoare.Culoarea nu trebuie să fie foarte întunecată și nici foarte pală.

Centrul Gemologic Român se alătură mișcării mondiale de protecție și conservare a recifurilor de corali.

www.centrulgemologicroman.ro

Turmalinul pepene

Din punct de vedere gemologic, turmalinele se împart în 11 categorii, fiecare categorie având proprietăți chimice și optice diferite care le diferențiază.

Turmalinul este întâlnit cel mai frecvent în culorile: verde,galben,roz,portocaliu,negru,incolor  sau bicolor.

Turmalinele albastre și cele negre își datorează culoarea abundenței de fier.

Turmalinele bogate în litiu au o varietate cromatică foarte mare.

Turmalinul este clasificat ca ciclosilicat cu formula Ca,K,Na.

Indicele de refracție este 1,61-1,65.

Are duritatea 7-7,5 pe scara lui Mohs și este considerat cristal cu duritate medie.

Aria de răspândire este: Brazilia, Africa, Afganistan, Nigeria, SUA si Madagascar.

Turmalinul pepene bicolor

Turmalinele bicolore prezintă  două culori distinctive datorită variației de elemente chimice din timpul cristalizării.

Prezența a două culori distincte (a nu se confunda cu nuanța) într-o piatră prețioasă se numește dicroism.Dicroismul turmalinului bicolor este bine delimitat.

Turmalinul pepene prezintă dicroism.

Turmalinul pepene este format din două culori distincte cu efect de zonare evident.

Turmalinele bicolore nu își modifică cromatica la temperatură sau la lumină ci își păstrează culorile permanent.

Turmalinele pepene sunt semitransparente sau chiar opace păstrându-și totuși culorile intense.

Spre deosebire de alte pietre prețioase care conțin culoare și nuanță, turmalinul pepene este compus din două culori distincte de obicei roșu deschis,roz,albastru, cu verde sau chiar alte culori cu diferite intensități.

Culorile turmalinului s-au format în timpul creșterii cristalului, prin preluarea diferitelor elemente chimice.

Turmalinele se tratează  prin încălzire pentru îmbunătățirea culorii.

Turmalinele pepene de obicei se taie în ,,felii,,subțiri și se montează în bijuterii.

Turmalinele bicolore datorită culorilor intense sunt foarte apreciate în bijuterii.

www.centrulgemologicroman.ro

Modificarea culorilor la pietrele pretioase colorate – Tratamentul pietrelor pretioase

Este de dorit sau nu să avem o piatră prețioasă tratată?

Răspunsul este DA și NU

În cazul diamantelor este de preferat ca diamantele să nu fie tratate.

Diamantele superioare sau de bună calitate din toate punctele de vedere nu necesită tratamente.

Doar diamantele care prezintă  o claritate inferioară se tratează  prin îmbunătățirea clarității.

Principalele tratamente ale diamantelor sunt:

1. Îmbunătățirea clarității ,denumirea  internațională Clarity Enhancement (C.E.) și Laser drill treatment.

Acest procedeu presupune eliminarea incluziunilor foarte vizibile prin găurirea diamantului, absorbirea incluziunii și sigilarea perforației cu un silicon special.

2. Îmbunătățirea culorii

Îmbunătățirea culorii prin tratamente de laborator.

3. Schimbarea culorii.

Schimbarea culorii la diamante din maro în culoarea albă,neagră, albastră,verde sau roz.

Tratament de schimbare a culorii H.P.H.T. High Temperature High Pressure

Alte tratamente uzuale

În cazul pietrelor prețioase colorate ,altele decât diamantele, tratamentele de îmbunătățire a culorii și a clarității  sunt foarte comune.

Mai mult de 95%din totalul pietrelor prețioase au suferit diferite tipuri de tratament.Majoritatea se trateaza inainte de slefuire.

Pietrele prețioase colorate în stare naturală au culori neuniforme,estompate cu saturație de culoare și dispersie inegale.

Anumite pietre prețioase cum ar fi rubinele și smaraldele prezintă și incluziuni evidente care afectează frumusețea pietrei prețioase.

Pietrele prețioase colorate se tratează prin încălzire,bombardare,fierbere în uleiuri colorate,înmuiere în polimeri,tratament cu sticlă și multe alte metode de laborator.

Aceste proceduri  îmbunătățesc și uniformizează  atât dispersia culorii cât și saturația cromatică pe toată suprafața pietrei prețioase.

Prin tratarea culorii automat se îmbunătățește și claritatea prin estomparea incluziunilor evidente.

În cazul pietrelor prețioase colorate toate aceste tratamente sunt permise atât timp cât beneficiarul este înștiințat de acest lucru.

În cazuri deosebit de rare pietrele prețioase colorate nu necesită tratamente de îmbunătățire a culorii și a clarității.  În aceste cazuri pietrele prețioase fără tratamente se comercializeaza la prețuri foarte mari.

Nu este etică retratarea pietrelor  prețioase de mai multe ori sau ascunderea tratamentelor suferite de către pietrele prețioase.

Identificarea,clasificarea și certificarea diamantelor și a pietrelor prețioase se face de către gemologi calificați.

www.centrulgemologicroman.ro

Evaluarea profesionala a perlelor

Istoric

Printre primele podoabe folosite în istoria umanității sunt bijuteriile cu  perle.

Cele mai vechi perle descoperite folosite de om au mai mult de 7000ani.

Perlele  erau folosite și apreciate de toate culturile în mod special de romani,egipteni și arabi . Perlele erau folosite ca monedă de schimb,în comerț,religie,decorațiuni,arme și obiecte de cult și nu în ultimul rând în bijuterii.

Perla este piatra norocoasă a celor născuți în luna iunie.

Ce sunt perlele?

Perlele sunt singurele geme organice care provin dintr-o ființă vie.

Timpul de formare al perlelor este între șase luni și doi ani în funcție de loc ,condiții și temperatură.

Perlele de cultură

Perlele de cultură sunt perle naturale cultivate de către om.

Perlele de cultură nu sunt sintetice.

Perlele de cultură se produc prin introducerea unui grăunte de nisip în interiorul moluștei (scoicii) iar aceasta printr-un sistem de autoapărare creează strat după strat  de sidef în jurul grăuntelui de nisip realizând mult îndrăgita perla.

Peste 90% din perlele din bijuterii sunt făcute prin însămânțare artificială.

Acest lucru nu înseamnă că perlele sunt mai puțin valoroase.

Perlele se clasifică în trei mari categorii

a. Perle de apă dulce

Perlele de apă dulce sunt cultivate de oameni în crescătorii.

Perlele de apă dulce provin din lacuri,râuri și iazuri  din zone calde ,din China și Japonia,Australia.

Ulterior acestea au fost crescute în zone calde din Australia,Vietnam,Tailanda,SUA și alte țări.

b. Perle de mare

Primele perle de cultură au fost ,,cultivate,, începând din  anul 1878 în Japonia.

Perlele de mare sunt crescute de oameni în crescătorii în mare în zone tropicale.

Majoritatea perlelelor de pe piață sunt perle ,,cultivate,, făcându –le accesibile tuturor.Cu toate acestea perlele se clasifică riguros după numeroase criterii.

Perlele de mare cu proprietăți superioase se găsesc în general în apele Japoniei,Chinei,Australiei,Filipinei,Tahiti,Polinezia Franceză și alte locuri cu ape calde și climă blândă.

c.Perle salbatice

Așa cum le spune numele sunt perle care cresc în sălbăticia mărilor calde.

Mai puțin de una din 10000 de cochilii salbatice conțin perle ,acestea fiind în continuă scădere.

Perlele provin în general din Marea Japoniei,Marea Chinei,Golful Persic,Sudul Indiei,Australia.

Scăderea dramatică a perlelor sălbatice are loc datorită poluării,pescuitului excesiv și a exploatărilor marine.

Perlele sălbatice sunt printre cele mai rare de pe planetă.

Cea mai scumpă perlă din lume valorează 100 milioane dolari.

Criterii de evaluare și clasificare

1.Strălucirea externă Lustra-Haloul

Strălucirea se clasifică astfel:

Excelentă

Perla reflectă strălucire intensă și are efect de halou

Când haloul perlei este foarte calitativ și bine conturat la o privire de aproape se poate vedea refectată propria imagine în perlă.

Foarte bună

Reflexie buna și strălucire plăcută

Reflexie cu zone difuze la margini,holou bine conturat.

Bună

Strălucire neuniformă localizată zonal,haloul este slab.

Medie

Reflexii slabe și difuze pe toată suprafața

Slabă

Reflexie și strălucire disparate,fără efect de halou.

2. Forma

Perlele rotunde cât mai aproape de perfecțiune sunt cele mai rare și cele mai apreciate.

Cele rotunde sunt cele mai căutate și apreciate perle.

Alte forme întâlnim în formă de picatură,oval,baroc etc

3. Culoare-nuanță-ton.

Culoarea perlelor

Culoarea perlelor este destul de variată.

Perlele pot să fie albe,negre,roz,verzi,aurii,galbene,gri.

Nuanța perlelor

Nuanța perlelor este clasificată în nuanțe calde și reci.

Perlele colorate cu nuanțe calde ca roz,portocaliu și galben sunt mult mai apreciate decaâ perlele colorate care au nuanțe reci ca verde,violet sau albastru,mov.

Culorile alb,roz,negru,verde,auriu  sunt cele mai căutate și folosite.

Perlele verzi  și cele aurii sunt cele mai nobile și valoroase.

Tonul perlelor

Tonul prezintă o variație de la deschis la închis clasificat de la 0 la 10.

Tonurile de mijloc,intense, sunt cele mai apreciate și valoroase.

O perlă cu ton foarte deschis sau foarte închis nu este foarte atractivă ochiului uman.

4. Mărimea

Mărimea nu afectează calitatea perlei.

Mărimea influențează valoarea perlei.

O perlă cu cât este mai mare cu atât este mai valoroasă.

Perlele mari ajung în general la dimensiuni de pâna la 18mm.

Perlele mari sunt mult mai rare deoarece sistemul de autoapărare a perlei poate respinge incluziunea deformându-și astfel forma și implicit mărimea.

Printre cele mai mari perle întâlnite sunt perlele din Marea Chinei de Sud 18mm.

5.Imperfectiunile de suprafață

Imperfectiunile de suprafață sunt printre cele mai vizibile și evidente metode de clasificare și evaluare a perlelor.

Printre aceste posibile defecte ale perlelor întâlnim:denivelări de suprafață a sidefului,exfolieri,adâncituri de suprafață,sidef zgâriat,ciobituri externe,afectare cu agenți chimici ca șampon,parfum,apă cu clor etc,pierderea luciului extern.

6.Grosimea sidefului

Cu cât perla este mai calitativă, cu atât are stratul de sidef mai gros.

Cu cât sideful este mai gros, cu atât perla este mai rezistentă ,mai strălucitoare și reflectă lumina mai intens.

Grosimea sidefului se identifică prin cercetarea sidefului de la perforația perlei.

O alta metodă de identificare a  grosimii sidefului la perlele negăurite este clasificarea formei și consistenței haloului de suprafață.

Cu cât haloul este mai accentuat ,și bine conturat cu atât stratul de sidef este mai gros.

7.Tratamente

Pentru ca perlele să fie cât mai atractive se tratează prin diferite metode.

Aceste metote sunt legale și etice atâta timp cât beneficiarul este inștiințat de acest lucru.

Tratamentele perlelor sunt de trei tipuri

1.Tratament pentru estomparea imperfecțiunilor

2.Tratament pentru îmbunătățirea strălucirii și reflexiei

3.Tratament pentru dobândirea culorii dorite de beneficiar

Acestea sunt:

Vopsirea

Anumitor  tipuri de perle maronii li se schimbă culoarea în alb stralucitor.

Aceasta se face prin scufundarea perlelor în peroxid de hidrogen.După această operațiune perlele maronii devin albe.

Perlele albe cu pete gălbui sau maronii se pot ,,albii,,prin expunere la lumină intensă.

Încălzirea perlelor

Acest procedeu se aplică perlelor pentru îmbunătățirea strălucirii și reflexiei.

Se încălzesc perlele constant până se elimină o mică parte din umiditatea perlei după care se răcește brusc.

Acest procedeu îmbunătățeste strălucirea perlei prin comprimarea stratului de sidef.

Datorită cererii de perle aurii s-a dezvoltat sistemul de încălzire a perlelor până la 70-80 grade și inserarea acestora cu pigmenți aurii.Acesta face ca perlele sa aibă o culoare deosebit de apreciată aurie.

Șlefuirea perlelor

Anumite perle cu defecte evidente se șlefuiesc cu diferite tipuri de ceară sau chiar polimeri pentru estomparea adânciturilor,zgârieturilor și denivelărilor.

Alte tratamente si procedee.

Perlele roz

Pentru îmbunătățirea culorii la perlele rozalii sau roz se introduc perlele rozalii sau chiar albe în sare minerală roz câteva săptămâni până devin roz.

Perlele negre

Culoarea perlelor gri,negre cu dispersie neuniformă se tratează cu azotat de argint și soluție de amoniac pentru un negru intens,uniform.

Iradierea cu raze gama pentru înnegrirea accentuată a perlelor este o altă metodă care se folosește la perlele negre.

Deseori perlele se vopsesc cu diferite uleiuri colorate sau substanțe pentru îmbunătățirea și uniformizarea culorii.

Identificarea perlelor vopsite

Dacă o perlă este vopsită la o examinare atentă cu lupa de gemolog se poate observa că pe suprafața perlei în denivelări sau defecte de suprafață nuanța din interior este diferită de culoarea și nuanța de pe suprafața perlei.

Estomparea imperfectiunilor

Perlele care prezintă asperități,adâncituri sau mici ridicături se estompează prin șlefuirea perlei cu ceară de albine.Ceara de albine estompează la prima vedere imperfecțiunile perlei.

Clasificarea perlelor

Perlele se clasifică în funcție de prezența sau absența defectelor.

Acestea se clasifică astfel:

AAA

Au cel mai mare grad de clasificare.

Cel putin 95% din perlă este superioară din toate punctele de vedere.

De exemplu, perlele clasificate AAA sunt perfect rotunde  și prezintă  o culoare intensă uniform distribuită pe toată suprafața.

Lustra ,respectiv haloul va avea o reflexie ca de oglindă și este bine conturat.

Nu în ultimul rând grosimea sidefului va avea cel putin 0,4mm sau chiar mai mare în funcție de locul în care s-au format.

AA

Strălucirea și gradul de reflexie este foarte ridicat.

Cel putin 75%din suprafață  nu are defecte vizibile la prima vedere.

Grosimea sidefului este de 0,2-0,3mm.

Perla AA este foarte plăcută privirii  dar diferită de perla clasificată AAA.

A

30-40% din suprafața perlei  prezintă diferite defecte vizibile la o primă vedere.

Se observă  denivelări de suprafață,defecte naturale,strălucirea și reflexia sunt parțiale și nu în ultimul rând  au o mărime  medie spre mică.

Grosimea sidefului este în general de  până la 0,2mm.

Cu cât perla este recoltată mai timpuriu cu atât grosimea sidefului este mai subțire.

Cu toate acestea sunt considerate perle comerciale și se folosesc cu succes în bijuterii.

Observație !

În diferite părți ale lumii se folosesc sisteme paralele care în esență exprimă același  sistem de clasificare.

Întâlnim astfel sistemul de clasificare pornind de la A;B;C;D sau alte sisteme paralele.

Important este modul și criteriul profesional de clasificare a  calității  perlei.

10 metode de identificare a perlelor

Cum ne dăm seama dacă perlele sunt reale sau nu?

Un test rapid,simplu și la îndemâna oricui este frecarea perlei pe dinte.

1. Dacă este perlă la frecarea pe dinte se va simti abraziv și nisipos.

Dacă este plastic sau alt material sintetic la frecarea pe dinte va aluneca fără să opună rezistență.

2. Dacă ,,perla,, este găurită, stratul superior care imită sideful este foarte subțire și deschis la culoare.

Dacă  stratul este natural, sideful este mai gros și foarte închis la culoare în interior chiar negru.

3. Analizarea cu lupa.

Pe un suport gri cu lumină specială se analizează micile imperfectiuni.

Marea majoritate prezintă mici imperfecțiuni de suprafață,denivelări sau ridicături minuscule dovada că sunt naturale.

4. Greutatea.

Perlele sunt mai grele și mai dense decât imitațiile acestora.

Dacă țineți în mână o perlă și o mărgea de plastic sau rășină ve-ți observa că perla este mai grea și mai densă.

Se poate și cântării pentru edificare.

Atenție: mărgelele din sticlă învelite în sidef pot să aibă o greutate considerabilă.

La examinarea cu lupa se observă diferența.

5. Analizarea perforației.

Perlele perforate pentru a fi înșirate prezintă în locul unde au fost găurite o perforație uniformă regulată.Imitațiile artificiale în locul unde au fost găurite prezintă exfolieri neregulate ale stratului superior care imită sideful,ciupituri de suprafață și interne.

6. Analizarea perlelor din șirag.

Nu există în natură două perle identice.La o examinare atentă se observă diferențe minore de mărime,formă,culoare, ton și nuanță între perlele din șirag.

La imitațiile sintetice mărgelele sunt identice cu o culoare și simetrie desăvârșită.

7. Inșirarea perlelor.

Perlele naturale și mai ales perlele valoroase sunt înșirate cu noduri intermediare.

Aceste noduri protejează perlele de deteriorare prin frecare între ele.

Nodurile sunt coplexe și laborioase, timpul de execuție este de 4 până la 12 ore.

Imitațiile sintetice nu se înșiră cu noduri și este puțin probabil să întâlniți un asemenea caz.

8. Temperatura perlelor.

Perlele sunt reci la o primă atingere pe obraz sau frunte.Imitațiile sintetice au o temperatură mai apropiată de temperatura camerei.

9. Un test care nu este recomandat este testarea cu acid coroziv.

Acest test poate să afecteze perla iremediabil.

Dacă totuși optați pentru acest test puneți o picatură minusculă în apropierea perforației.

Dacă stratul de sidef reacționează atunci este sidef natural,dacă este inert  și fără reacție atunci este material sintetic.

10. Analize de laborator.

Analize cu UV,analiza la microscop ,analiza cu soluții speciale,analize optice.

Spectroscopie.

Analizele de laborator sunt edificatoare și se fac de către gemologi profesioniști.

Alte analize de laborator edificatoare.

Păstrarea și conservarea perlelor.

Perlele nu trebuie păstrate mult timp în  întuneric.

Dacă sunt păstrate câțiva ani în intuneric riscă să își piardă luciul și forma.La fel și în cazul celorlalte geme organice.

Curățarea perlelor și a gemelor organice se face cu apă calduță fără nici un agent chimic sau casnic.

Apa nu trebuie să conțină  clor. Apa cu clor afectează iremediabil perlele.

Este contraindicat să se  ajungă la bijuteriile cu perle și geme organice cu parfum,șampon sau alți agenți care le pot afecta.

Nu este indicat să facem sport sau munci casnice cu bijuteriile.

Este bine ca odată ajunși  acasă să nu mai purtăm bijuterii.

La fel ca diamantele și pietrele prețioase, gemele organice se zgârie și se sparg cu ușurință.

Este recomandabil ca perlele și gemele organice să le purtați ocazional sau să le expuneți la soare și lumină dacă nu le folosiți.

Certificarea pietrelor prețioase și a perlelor se face în limba țării, respectiv limba română și se certifică de către gemologi acreditați.

www.centrulgemologicroman.ro

Agatul

Agatul face parte din marea familie a rocilor de cuarț  fiind o varietate de calcedonie și este format în general din silicat criptocristalin cu diferite consistențe și culori în funcție de zona în care s-a format.

Cu cât silicatul este mai prezent cu atât agatul este mai ,,mătăsos, strălucitor  și lucios,,.

Ca o caracteristică agatul are duritatea 6,5 sau chiar 7 și birefrigența mai mare de 0,004.

Agatul tăiat în felii subțiri este translucid iar în stare brută este opac.

Cel mai des este întâlnit în culoarea maro cu diferite intensități dar și alb, verde, verzui, albastru, roz, negru, maro, rosu, galben.

Istoric

Este folosit probabil, înca din epoca bronzului sau chiar mai devreme în bijuterii,figurine totemice,scopuri vindecătoare,de protecție și scopuri religioase fiind considerat o piatră mistică.

Începând cu sec.XVIII agatul este foarte apreciat în bijuteriile europene , broșe,inele,sigilii și mai ales medalioane sculptate cu diferite figurine.

Des întâlnit în diferite sculpturi,obiecte decorative,sigilii și mai ales bijuterii,agatul este un material foarte răspândit și foarte apreciat pentru culorile intense.

Era considerat din cele mai vechi timpuri și până în prezent ca având puteri vindecatoare mai ales în bolile respiratorii , folosit și ca remediu.

Agatul este considerat călăuzitor al energiilor vindecătoare.

Din punct de vedere al culorii agatul nu necesită tratament de îmbunătățire a culorii dar se întâlnește și agatul  tratat.

Tratamentul se face prin înmuiere la diferite temperaturi în polimeri sau chiar vopsea.

Identificarea tratamentului este destul de dificil de identificat și se face de către gemologi specializați.

Aria de răspândire și exploatare a agatului este din Botswana, S.U.A., Brazilia, Mexic, Orientul Îndepartat, Asia, Rusia si în general în toate locurile care au avut activitate vulcanică.

În țara noastră se găsește agat în general de culoare maro și maroniu.

Identificarea agatului se face prin testarea durității și a indicelui de refracție.

Pentru cei care nu dispun de instrumente de gemologie agatul prezintă  linii sinusoidale albe sau de diferite culori si grosimi datorită depunerilor de straturi succesive.

Este bine de știut că agatul se poate confunda cu ușurință cu jaspul și calcedonia.

Identificarea și clasificarea agatelor și originea acestora se face de către gemologi.

Agatul este piatra benefică pentru cei născuți în zodiile Taur,Berbec ,Gemeni,Leu și Scorpion.

www.centrulgemologicroman.ro

Totul despre rubin

Primii pași în gemologia pietrelor prețioase

Rubinul este asociat cu pasiunea și dragostea,era  apreciat din cele mai vechi timpuri.

Rubinele au fost exploatate în principal din: Thailanda, Burma, India, Australia, Columbia, Pakistan, Sri Lanka, Mozambic, Kenia și multe alte locuri.

Deși se găsește și se exploatează din multe locuri nu toate rubinele au calități superioare

Sub 1,5% prezintă calități optice superioare.

Din această cauză rubinele superioare ajung în licitații internaționale la prețuri foarte mari.

Cel mai scump rubin s-a vândut cu 30 milioane de dolari ,respectiv cu un milion de dolari caratul.

Rubinul este menționat de patru ori în Biblie și era folosit în pieptarele marilor preoți de la Ierusalim.

Este menționat de asemenea în textele grecești, romane și sanscrite.

Rubinul, la fel ca safirul este o piatră prețioasă din familia Corindonului (corund).

Rubinului i se datorează  în principal culoarea  ionilor de crom.

Se întâlnește în culori precum roșu, roșiatic, rozaliu, movuliu, bordo deschis si bordo închis.

Adesea rubinul prezintă și nuanță diferită de roz, rozaliu, portocaliu, movuliu sau altele.

În general, rubinul prezintă numeroase incluziuni vizibile chiar și cu ochiul liber.

Proprietățile rubinelor

Compoziţia chimică este:  Al 2 O3

Indicele de refracţie  este  de 1,76-1,77

Gravitatea specifică  este  3,9-4,1

Densitatea este 3,97-4,05

Birefrigenţa este  0,008

Fluorescenţa este intensă de roşu carmin

Duritatea – 9.00 pe scara lui Mohs

Tratamentele rubinelor

Marea majoritate a rubinelor trec prin diferite metode de tratament pentru îmbunătățirea culorii și a clarității.

Aceste tratamente sunt frecvent folosite și permise atâta timp cât beneficiarul este înștiințat despre eventualele tratamente.

Tratamentele pot fi diverse de la încălzire  la temperaturi înalte,tratament cu sticlă,vopsire , pâna la tratamente complexe de laborator.

Observație!

Rubinele sintetice și  simulantele prezintă  adesea  fluorescență la expunerea cu raze UV.

De aceea testarea pentru verificarea autenticității cu lumina UV nu este relevantă ci doar cu titlu informativ.

Rubinele chiar dacă sunt sintetice pot  prezenta incluziuni și fluorescență.

Rubinele nu se verifică cu testere pentru diamante.

Identificarea,clasificarea și certificarea rubinelor se face prin analizarea proprietăților specifice de către gemologi în condiții de laborator.

Rubinul este piatra zodiacală  pentru zodia scorpion.

www.centrulgemologicroman.ro

Fancy Diamonds – Diamantele speciale

Diamantele speciale (Fancy Diamonds) sunt printre cele mai valoroase și rare diamante din lume.

Deseori auzim sintagma Fancy Diamonds. Dar ce sunt de fapt diamantele speciale (Fancy Diamonds)?

Diamantele speciale sunt deosebit de rare și reprezintă sub 0,2% din totalul diamantelor.

Diamantele speciale (Fancy Diamonds) sunt considerate diamantele care prezintă o intesitate cromatică mai mare decât litera Z.

Pentru ca un diamant să fie clasificat Diamant Special Fancy  trebuie să îndeplinească următoarele criterii de culoare:

a. să aibă o culoare rară ca: roz,portocaliu, roșu, albastru(natural), verde, galben etc.

Culoarea se împarte în culori reci și culori calde.

Diamantele Speciale care prezintă culori calde sunt mai apreciate și mai căutate și implicit mai valoroase.

Diamantele speciale galbene și maro sunt cele mai puțin valoroase din categoria lor.

b. să conțină doar culoare fără nici o nuanță străină

De exemplu ,un diamant roz cu nuanța de maro este mult mai puțin valoros decât un diamant roz.

c. dispersia culorii

Gradul de dispersie al culorii trebuie să fie uniform cu intensitate egală și pe toată suprafața diamantului.

Multe dintre Diamantele Speciale nu prezintă o intensitate optimă, acest lucru afectând semnificativ valoarea.

d. să prezinte un ton moderat spre mediu

Tonul culorii nu trebuie să fie foarte deschis (aproape alb) și nici foarte închis (aproape negru).

e: să aibă o mărime de peste două carate

Diamantele Speciale pot avea și dimensiuni mici 0,5ct,0,8ct.,1,20ct, dar nu sunt la fel de rare ca  diamantele cu dimensiuni  de peste două carate.

f. să fie bine șlefuit

Diamantul trebuie să aibă o șlefuire,șlefuire finală și simetrie cel puțin bună dacă nu foarte bună.

g: să aibă claritate superioară în cel mai rău caz VS

Diamantele care au clarități inferioare chiar dacă au culori speciale nu sunt foarte valoroase deoarece multitudinea și culoarea incluziunilor interne pot să ,,estompeze și să absoarbă,, din intensitatea și gradul de culoare.

h. îmbunătățirea culorii

Diamantele care au suferit tratamente de îmbunătățire a culorii nu sunt considerate Diamante Speciale chiar dacă acestea prezintă o culoare intensă.

Evaluarea și prețul

După clasificarea acestor elemente se poate evalua raritatea diamantului și stabili prețul.

Fiecare Diamant Special este unic în lume ,prețul se stabilește individual pentru fiecare diamant în parte, în funcție de proprietățile gemologice și raritatea acestuia.

Acestea ajung cu ușurință de la câteva sute de mii de dolari la milioane de dolari pentru  fiecare carat.

Toate aceste clasificări tehnice se fac în laborator de către gemologi seniori experimentați.

www.centrulgemologicroman.ro

Bijutier sau gemolog

Pentru ce mai este nevoie de bijutieri dacă există gemologi? Pentru ce mai este nevoie de gemologi dacă există bijutieri?

Destul de complicat de răspuns.

Mulți beneficiari ne spun că în urmă cu 20 de ani dacă doreau să afle ceva despre o piatră prețioasă, mergeau la bijutier ,iar acum pentru acest lucru trebuie să consulte un gemolog.

Da, așa este.

Diferența este că bijutierul îți oferea un răspuns neoficial din punctul lui de vedere, la fel cum putea oricine altcineva să o facă mai ales dacă se ,,pricepea,,.

Diferențele dintre  un bijutier și un  gemolog.

Deși aceste două meserii par asemănătoare ele  sunt total diferite.

Bijutierul

Bijutierul este un artizan  și un artist care lucrează cu metale prețioase aur,argint,platină și care produce bijuterii.

Bijutierul este foarte creativ , ingenios și are un simț artistic foarte dezvoltat.

Nu este ușor să modelezi metalul (prețios) și să parcurgi toate etapele de producție de la topire până la produsul finit, respectiv bijuteria.

Deseori bijuteriile sunt adevărate opere de artă ajungând să se vândă cu prețuri foarte mari.

O mică parte din bijutierii experimentați și calificați în urma absolviiri unor cursuri și programe sunt autorizați să evalueze bijuterii (appraisers) și să facă certificate doar la bijuterii.

Această autorizare oferă  dreptul unor bijutieri să evalueze bijuterii din punct de vedere istoric,al vechimii  metalului din care este executată bijuteria  și al prețului.

Bijutierul nu este autorizat să identifice,clasifice,evalueze și să certifice pietrele prețioase montate sau nemontate.

În țara noastră  bijutierii trebuie să fie acreditați de către un minister de resort.

Gemologul

Gemologul, spre deosebire de bijutier este  specializat în identificarea,evaluarea și certificarea pietrelor prețioase.

Gemologul nu lucrează cu metalele pretioase.

Gemologul a urmat cursuri de calificare ,specializare sau studii superioare de profil.

Gemologul depune o muncă tehnico-științifică în condiții de laborator.

Gemologul folosește instrumente complexe pentru identificarea și evaluarea pietrelor prețioase din punct de vedere fizic și chimic.

Gemologul acreditat este autorizat să emită rapoarte gemologice pentru pietre prețioase nemontate sau montate folosind diferite tipuri de rapoarte .

Gemologul este imparțial și independent față de beneficiar, el depune o muncă științifică și nu face preț la pietrele prețioase analizate.

Deseori rapoartele gemologice sunt confundate cu certificatele pentru bijuterii.

Rapoartele gemologice se fac doar pentru pietre prețioase de către gemologi iar certificatele se fac pentru bijuteriile din metal prețios de către bijutieri evaluatori.

Nici rapoartele gemologice și nici certificatele pentru bijuterii nu se pot face de către personae fizice .

Acestea se întocmesc de către laboratoare gemologice,instituții sau firme autorizate.

Acestea sunt documente oficiale  și trebuie să conțină:

  • numele laboratorului/firmei
  • datele de contact
  • data când a fost emis
  • specialistul/specialiștii care l-au întocmit
  • numele și semnătura celui care l-a întocmit

În țara noastră  gemologii trebuie să fie acreditați de către un minister de resort sau  de către o organizație gemologică.

În concluzie, atât bijutierul cât și gemologul sunt persoane  calificate diferit, dar se completează ca  meserie.

O parte din bijutieri sunt calificați și ca gemologi ,precum și gemologi care sunt calificați ca  bijutieri.

Ambele meserii se desfașoară  în condiții specifice cu personal calificat.

www.centrulgemologicroman.ro

SCINTILAȚIA DIAMANTELOR

De ce strălucesc diamantele?

Cu toții știm că diamantele strălucesc, dar cauza și efectul strălucirii se datorează unui  efect tehnico-științific mai puțin cunoscut.

Această proprietate optică se datorează efectului de scintilație.

Scintilația este un efect optic complex de refracție a luminii la trecerea printr-un diamant.

La trecerea luminii prin diamant , aceasta se ,,sparge,, în toata splendoarea rogvaivului cromatic transmițând un efect de ,,curcubeu,, unic.

Datorită structurii unice a diamantului, efectul de scintilație este prezent la toate diamantele cu proprietăți optice și de șlefuire, medie,bună și foarte bună.

Diamantele cu incluziuni multiple și cele șlefuite greșit nu prezintă efect de scintilație.

Bijutierii experimentați spun că  diamantele au ,,foc,,mai ales diamantele care au strălucirea specifică adamantină.

Pentru gemologii experimentați efectul de scintilație este și o metodă de identificare vizuală a diamantelor.

Este cunoscut faptul că diamantul este cel mai dur material natural cu  duritatea 10 pe scara lui Mohs.

Din acest motiv nici o altă piatră prețioasă nu poate  reproduce  efectul de scintilație ca cel produs de diamant.

Efectul de scintilație prezintă  două efecte majore respectiv,,focul,, și ,,scintilația cu efect de flash,,.

,,Focul,, diamantelor ca și  clasificare  științifică este efectul de trecere a luminii prin diamant din interiorul acestuia până pe fațetele tablei și a coroanei.

La efectul de ,,foc,,lumina albă la trecerea prin diamant se ,,sparge,, în culorile spectrale (curcubeu)

,,Scintilația cu efect de flash,, este efectul optic  de strălucire exterioară din tablă în momentul în care un diamant este înclinat și mișcat în unghi de 45 grade.

Scintilația cu efect de flash este efectul optic de retransmitere a luminii albe în fațetele superioare ale coroanei.

Lumina albă  este mult mai des întâlnită decât lumina descompusă în culorile curcubeului.

Aceste clasificări optice se fac de către gemologi seniori în condiții de laborator.