Turmalinul – piatra pretioasa

Turmalin în formă de frunză

Turmalinul pepene

Turmalin multicolor (pepene) văzut prin polariscop.

Din punct de vedere gemologic, turmalinele se împart în 11 categorii,fiecare categorie având proprietăți chimice și optice  diferite care le diferențiază.

Turmalinul este întâlnit cel mai frecvent  în culorile:  verde,galben,roz,portocaliu,negru,incolor  sau bicolor.

Turmalinele albastre și cele  negre își datorează culoarea abundenței de fier.

Turmalinele bogate în litiu au o varietate cromatică foarte mare.

Turmalinul este clasificat ca  ciclosilicat cu formula Ca,K,Na.

Indicele de refracție este 1,61-1,65.

Are duritatea 7-7,5 pe scara lui Mohs și este considerat cristal cu duritate medie.

Aria de răspândire este:

Brazilia,Africa,Afganistan,Nigeria,SUA,Madagascar.

Turmalinul pepene bicolor

Turmalinele bicolore prezintă  două culori distinctive datorită  variației de elemente chimice din timpul cristalizării.

Prezența a două culori distincte (a nu se confunda cu nuanța ) într-o piatră prețioasă se numește dicroism.Dicroismul turmalinului bicolor este bine delimitat.

Turmalinul pepene prezintă  dicroism.

Turmalinul pepene este format din două culori distincte cu efect de zonare evident.

Turmalinele bicolore nu își modifică  cromatica  la temperatură  sau la lumină ci  își păstrează culorile permanent.

Turmalinele pepene sunt semitransparente sau chiar opace păstrându-și totuși culorile intense.

Spre deosebire de alte pietre prețioase care conțin culoare și nuanță, turmalinul pepene este compus din două culori distincte de obicei roșu deschis,roz,albastru, cu verde sau chiar alte culori cu diferite intensități.

Culorile turmalinului s-au format în timpul creșterii cristalului, prin preluarea diferitelor elemente chimice.

Turmalinele se tratează  prin încălzire pentru îmbunătățirea culorii.

Turmalinele pepene de obicei se taie în ,,felii,,subțiri și se montează în bijuterii.

Turmalinele bicolore datorită culorilor intense sunt foarte appreciate în bijuterii.

Turmalin verde

Moisanitul

Efect de dublă reflexie în pavilion la moisanit

Moisanitul a fost descoperit de Henri Moissan în 1893.

Moisanitul  se găsește atât în stare naturală (în natură) cât și în stare   artificială făcut de mâna omului în laborator.Moisanitul natural se găsește foarte rar.

Este cunoscut ca un substitut (înlocuitor) al diamantului asemănător ca  strălucire dar totuși atât de diferit.

Moisanitul nu este  diamant   și este clasificat  ca  simulant sintetic  al diamantului.

Acest lucru înseamnă că este asemănător la prima vedere dar diferit în compoziția fizică și chimică.

Structura chimică a diamantului  este carbonul  cu duritatea  10 pe scara lui Mohs iar moisanitul este alcătuit din carbură de siliciu (SIC) cu  duritatea 9,25 pe scara lui Mohs.

În general moisanitul nu prezintă incluziuni ,rareori întâlnim incluziuni alb-lăptoase.

Ca trăsătură specifică moisanitul șlefuit rotund are greutatea mai mare în carate decât pare în raport cu un diamant.

Spre deosebire de diamante,  moisanitul prezintă dubla reflexie și birefrigența specifică ușor de recunoscut.

Moisanitele nu se clasifică după culoare la fel ca diamantele dar ca etalon de identificare este bine de știut că majoritatea  moisanitelor  se întâlnesc  cu  echivalentul  nuanței de gălbui respectiv  culorile I-J-K dar în ultimul timp au fost produse și moisanite care au culori superioare respectiv  culorile E-F-G dar si nuante de verzui sau verde.

Prețul moisanitului este în general între 200 și 700 euro/carat.

În străinătate moisanitul se comercializează în magazine specializate și este un înlocuitor mai accesibil al diamantului având strălucire și reflexie deosebite.

Folosirea moisanitului în bijuterii ca înlocuitor al diamantului fără înștiințarea beneficiarului este ilegală și imorală.

Moisanitul se identifică și clasifică de către gemologi.

Diasporul si sultanitul

Diasporitul sau diasporul provine din limba greacă , înseamnă diasporă și este o gemă naturală care provine în principal din Turcia, dar a fost descoperit pentru prima oară în Rusia și S.U.A în 1801.

Diasporitul {diasporul} este una din puținele geme naturale alături de alexandrit care prezintă  proprietatea de  schimbare a culorii.

Diasporitul are duritatea relativ mare 6,5-7 pe scara lui Mohs.

Diasporitul  prezintă clivaje unidirecționale,  orizontale, iar acest lucru face ca șlefuirea acesteia să fie mult mai dificilă decât în cazul altor geme naturale.

Este bine de știut că numele de sultanit sau csarit sunt denumiri comerciale pe când mineralul în sine se numește diasporit {diaspor}.

În majoritatea cazurilor sultanitul întâlnit în bijuterii este sintetic, făcut în laborator de mâna omului.

Cu toate acestea sultanitul sintetic este foarte plăcut ochiului, iar culorile sunt  mai intense decât la diaspor.

Diferențe

Diasporitul natural prezintă clivaje orizontale și incluziuni naturale vizibile cu ochiul liber.

Sultanitul sintetic nu prezintă incluziuni și clivaje.

Prețul

Prețul diasporitului în general este cuprins între 50 și 200 dolari/carat în funcție de intensitatea culorii,forma,mărimea și transparența acestuia.

Diasporul  se identifică și se certifică de către gemologi.

Fluorescenta pietrelor pretioase

Diferite culori și intensități de fluorescență la diamante.

Fluorescența este o reacție cromatică la expunerea pietrei prețioase la  lumina ultravioletă.{UV}

În cazul diamantelor, aproximativ 30%prezintă diferite grade de fluorescență.

Gradele de fluorescenţă la pietre prețioase sunt:

Fără fluorescenţă {none}

Fluorescenţa slabă {faint}

Fluorescenţa medie {medium}

Fluorescenţa puternică {strong}

Fluorescenţa foarte puternică {very strong}

Nu toate pietrele prețioase prezintă  fluorescență, iar aceasta  nu este identică.

În afara carbonului care se întâlneşte în mod obișnuit în pietrele prețioase,  prezenţa nitrogenului ,a aluminiului, a borului și a altor elemente poate cauza  o fluorescenţa  atipică.

Când două sau mai multe elemente enumerate mai sus înlocuiesc atomii de carbon rezultă fluorescenţa.

Când aceste materiale sunt dispersate în piatra prețioasă, rezultatul este diferit faţă de cel obţinut atunci când atomii sunt grupaţi în fascicule sau agregate.

Nuanta pietrelor pretioase

Nuanța este elementul de bază care se observă la prima vedere într- o culoare.

Nuanța este gradația de o altă culoare ca  intensitate  într-o piatră prețioasă.

Adeseori întâlnim atât la diamante cât și la pietrele prețioase ,într-o singură piatră, atât culoarea cât și nuanța.

În cazul de mai sus safirul este galben cu nuanță  de portocaliu închis.

Pietrele prețioase pot  prezenta două  sau chiar trei nuanțe în funcție de prezentața elementelor interne.

Pietrele prețioase care conțin culoare și nuanță au valori ,respectiv prețuri  diferite, în funcție de raritatea nuanței dintr-o culoare.

De exemplu, nuanța de maro dintr-un safir galben este mai puțin valoroasă decât nuanța  portocalie  dintr-un safir galben.

Cu toate acestea pietrele prețioase care conțin doar culoare sunt mult mai valoroase și mai apreciate decât pietrele prețioase care conțin  culoare și nuanță.

Dacă piatra prețioasă conține doar culoare fără nuanțe străine cu saturație și dispersie medie, atunci piatra prețioasă  are valoare maximă din punctul de vedere al culorii.

Observație

Albul și negrul nu sunt considerate nuanțe.

Duritatea pietrelor prețioase

În cazul mineralelor și al pietrelor prețioase, duritatea se referă în primul rând la modalitatea în care este zgâriată, piatra supusă analizei în raport cu alt obiect precum și rezistența la tăiere și slefuire.

Pietrele prețioase prezintă  diferite tipuri de durități clasificate pe scara lui Mohs.

Duritatea este un element important în identificarea și clasificarea pietrelor prețioase.

Instrumentul principal pentru identificarea durității este creionul de duritate.

Un set de zece creioane corespondente cu fiecare tip de duritate de la 1 la 10 pe scara lui Mohs.

Fiecare creion are în vârf un mineral corespondent gradului de duritate.

Dacă creionul nu zgârie piatra prețioasă supusă examinării, atunci se trece la o treaptă superioară de duritate pâna la identificarea durității exacte.

Proba de duritate nu trebuie să aibă mai mult de 1-2mm și nu trebuie să fie vizibilă, de preferat să se facă pe pavilion.

Proba de duritate se face cu acordul proprietarului pietrei prețioase și nu trebuie să afecteze vizibil piatra supusă analizei.

Terminologia durității

Mineralogul Friedrich Mohs (1773-1839) a introdus terminologia duritatea la zgâriere.

Duritatea la zgâriere a definit-o ca rezistența mineralului atunci când acesta este zgâriat cu un obiect ascuțit.

Mohs a dezvoltat o scară de comparație  în care a folosit minerale cu diferite grade de duritate care se folosesc și în ziua de astăzi:

1-2:minerale moi

3-5:minerale mediu-dure

6:minerale dure

8-10:minerale foarte dure

Duritatea pricipalelor minerale pe scara lui Mohs

Duritatea pe scara lui Mohs Mineral Formula chimică Duritatea
1 Talc Mg3Si4O10(OH)2 1
2 Gips CaSO4·2H2O 3
3 Calcit CaCO3 9
4 Fluorit CaF2 21
5 Apatit Ca5(PO4)3(OH,Cl,F) 48
6 Feldspat KAlSi3O8 72
7 Quart SiO2 100
8 Topaz Al2SiO4(OH,F)2 200
9 Corund Al2O3 400
10 Diamant C 1600

 

Duritatea unei pietre prețioase este una dintre  cele mai importante  proprietăți ale pietrelor prețioase.

Cu cât o piatră prețioasă  este mai dură, cu atât aceasta poate fi mai bine șlefuită.

Analizarea exactă  a durității  este  un  element esențial pentru identificarea pietrelor prețioase.

Rezistența la tăiere/șlefuire

Rezistența la tăiere și șlefuire este un element important în șlefuirea pietrelor prețioase.

Este o adevarată  artă  șlefuirea  fină a pietrelor prețioase și există foarte puțini specialiști  care   stăpânesc  această  abilitate.

Clivajul

Clivajul se referă  la structura de legatură a atomilor .

Clivajul se folosește pentru a separa cristale mari și pentru a îndepărta imperfecțiunile interne.

Șlefuitorii de pietre prețioase trebuie să țină cont de clivaje la șlefuirea pietrelor.

Pentru șlefuirea pietrei prețioase, este suficientă o mică  fisură sau tensiune internă  pentru a deteriora piatra prețioasă.

O temperatură  ridicată  poate cauza fisuri sau tensiuni interne de-a lungul planului de clivaj iar piatra se poate deteriora sau sparge.

Șlefuirea finală a unei pietre prețioase are o influență  majoră  în frumusețea și valoarea  acestora.

Diamantele perfecte – Sageti si inimi

Este cunoscut faptul că din minele de diamante se extrag cantități impresionante de  diamante și cu toate acestea diamantele sunt foarte scumpe.

Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că din totalul diamantelor extrase, sub 30% din totalul acestora sunt ,,potrivite,, pentru șlefuire și montarea lorîn bijuterii.

Acest lucru se întâmplă datorită culorii improprii sau a multiplelor incluziuni, lucru care le face complet neatractive  ochiului uman.

Un alt criteriu deosebit de important în frumusețea incomparabilă a diamantelor este șlefuirea finală (finish grade).

Din totalul diamantelor șlefuite sub 1% dintre acestea prezintă calități optice și fizice aproape perfecte.

Aceste diamante se numesc diamante ,,Săgeți și inimi,, respectiv Hearts and Arrows.

Când privim diamantele de sus prin tablă se vede efectul de ,,săgeți,, iar la observare  prin pavilion se vede un efect de ,,inimi,,.

Acest efect vizual deosebit se datorează  principalelor cinci elemente respectiv:

-unghiul pavilionului

-unghiul coroanei

-mărimea tablei

-lungimea rondistului

-lungimea fațetelor stea

Diamantele săgeți și inimi se mai numesc diamante XXX respectiv excellent cut,excellent symmetry,excellent polish.

Identificarea diamantelor săgeți și inimi se face cu o lupă specială diferită de lupele obișnuite și de către gemologi specialiști.

Un diamant gradat cu sintagma săgeți și inimi poate să-i dubleze prețul.

Diamantele săgeți și inimi sunt cele mai speciale diamante din punctul de vedere al șlefuirii.

Safirul

Numele de safir provine din limba latină și din limba greacă și are  origine din sanscrită respectiv sapphires și sapheiros.

Apare in Biblie de mai multe ori reprezentând cerul. Safirul a fost considerat că ar  avea proprietăți mistice și religioase.

Safirul albastru era  considerat apanajul  regalității și al nobleței.

Deseori safirul este întâlnit în bijuteriile istorice.

În Evul Mediu ,safirul era considerat pietra episcopală ,folosit de prelații bisericii.

Safirul este o piatră prețioasă din familia corundulului.

Safirele prezintă în general incluziuni evidente, uneori vizibile cu ochiul liber.

Cu toate acestea safirele prezintă mai putine incluziuni decât rubinele.

În  general  se  regăseşte  sub  diferite  nuanţe  de  albastru,  de  la  albastru  indigo  la  albastru deschis , aproape  alb.

Această culoare specială  este  datorată  oxidului  de  metal.

Safirele pot  avea  şi culoarea  roşie,  galbenă,  portocalie,  mov,  alb, verde,roz  datorită  prezenţei   diferitelor elemente.

Proprietăți:

Structura chimică Al2O3.

Safirul are  duritatea  9  pe  scara  lui Mohs.

Gravitaţia specifică este de aprox.3,99 cu foarte mici excepţii 4,00.

Are indicele de refracţie de 1,76  până la 1,77.

Densitatea – 3,97-4,05

Birefrigenţa –  0,008

Fluorescența safirului

În general, safirul nu prezintă fluorescență, dar dacă safirele au  un conținut ridicat de metal și crom pot emite o  fluorescență rozalie sau roșiatică.

La  analizarea prin polariscop safirul poate prezenta doi indici de refracţie.

Safirul nu prezintă o fluorescență evident sau chiar de loc..

Unele safire albastre pot emite totusi un grad de fluorescență slabă.

Culoarea safirelor

Culoarea  se datorează în principal ionilor de titan,crom și metal.

Cel mai valoros safir albastru este safirul Albastru Regal

Acesta prezintă o culoare albastră medie spre intens, cu saturație de culoare uniformă pe toată suprafața pietrei prețioase.

Safirul albastru este cel mai cunoscut și cel mai dorit tip de safir.

Cu toate acestea ,safirele albastre indigo, fără grad de transparență și strălucire nu sunt foarte valoroase și sunt clasificate în grupa a II-a de preturi.

Culorile diamantelor

Așa cum probabil se știe diamantul este o piatră prețioasă  foarte rară cu duritatea 10 pe scara lui Mohs.

Diamantele în general sunt de culoare albă.  Diamantele colorate sunt mult mai rare decât diamantele albe.

Diamantele prezintă  11  culori de bază, plus culoarea albă.

Cele 11 culori sunt: Galben,maro,roșu,portocaliu,verde,mov,roz,negru,gri,albastru,violet la care se adaugă culoarea albă.

Deseori se întâlnesc diamante compuse din două culori de exemplu roz cu ton de maro sau maro cu ton de galben  cu diferite intensități de culoare și ton.

Diamantele colorate pot avea culoare naturală sau culoare artificială.

Culoarea artificială sau modificată se face prin diferite procedee tehnice în condiții de laborator.

Diamantele care au culoarea modificată trebuie specificate în raportul gemologic.

Ca particularitate diamantul alb este singurul diamant al cărei lipsă de culoare îi sporește valoarea.

Diamantul maro ,urmat de cel galben este cel mai accesibil ca preț.

Acest lucru nu înseamnă  că nu sunt  valoroase ci pur și simplu nu sunt așa căutate ca  diamantele  albe.

Diamantele ajung să fie colorate datorită elementelor exterioare ca azot,bor,fier,sulf ,în timpul cristalizării lor.

Diamantele se clasifică după culoare de la  D – Z , diamantele cu intensitate și dispersie de culoare mai intensă decât culoarea Z sunt  denumite diamante fancy, diamante care prezintă o culoare specială.

Diamantele care prezintă culori speciale (fancy) sunt denumite și diamante de investiție,sporindu-le valoarea datorită unicității lor.

Gradele de saturație la diamantele colorate sunt:

Intens deschis(fancy light),intens(fancy),intens puternic(fancy intense),intens strălucitor(fancy vivid),intens închis(fancy deep),intens întunecat(fancy dark).

Prețul diamantelor colorate:

Diamantele colorate pot  costa dublu,triplu sau de zeci de ori mai mult decât un diamant alb,maro sau galben.

Prețul se stabilește în funcție de intensitatea,raritatea,dispersia,mărimea,gradul de șlefuire,simetria și frumusețea diamantului.

Aceste clasificări și evaluări se fac de către gemologi profesioniști în condiții de laborator.

Cum sa alegi inelul de logodna fara sa pierzi bani

Numeroși  tineri aleg să-și marcheze viitoarea cerere în căsătorie,logodnă sau chiar căsătorie prin oferirea unui inel de logodnă cu diamant sau piatră prețioasă.

Din experiența noastră de peste 22 ani în domeniul bijuteriei și al gemologiei  am constatat numeroase greșeli în alegerea inelului ideal care să marcheze fericitul eveniment.

Dacă alegeți un inel este bine să știți că acesta trebuie să corespundă atât din punct de vedere gemologic cât și ca bijuterie.

Din punctul de vedere al bijuteriei este bine să știți ce marime urmează  să fie inelul.

Dacă nu știți mărimea este bine să căutați  un  atelier de  bijuterie cu experiență și dotări care poate să modifice un inel cu diamant sau piatră prețioasă.

În momentul în care inelul este modificat apare riscul de deteriorare sau chiar distrugere a pietrei prețioase.

Diamantul sau piatra prețioasă se poate sparge,distruge sau să-și piardă strălucirea (gradul de transparență și gradul de strălucire diamantină) definitiv dacă este supus la temperaturi înalte sau acizi degresanți în mod necorespunzător.

Atelierul care modifică un inel cu pietră prețioasă trebuie să protejeze diamantul sau piatra prețioasă cu pastă termică,trebuie să verifice rezistența inelului sau a gheruțelor de prindere,să finiseze inelul,pe cât posibil să păstreze marcajele inițiale și nu în ultimul rând în cazul inelelor din aur alb să-l rerodieze.

Ulterior diamantul sau piatra prețioasă trebuie curațată și degresată pentru a-i reda strălucirea.

După mărire sau micșorare nu trebuie să rămână urme vizibile  ale modificării.

Din punct de vedere gemologic , diamantul sau piatra prețioasă trebuie să corespundă cu raportul (certificatul) gemologic.

Este foarte important de verificat în raportul gemologic dacă piatra prețioasă a suferit tratamente sau îmbunătățiri de culoare sau claritate.

În acest caz trebuie luate măsuri suplimentare de protecție și asistența unui gemolog calificat.

În urma modificării, raportul (certificatul ) gemologic nu mai corespunde cu realitatea și trebuie specificat în raport sau într-o anexă adițională.

Din punctul de vedere al culorii și al clarității și un buget echilibrat chiar dacă nu cunoașteți foarte multe amănunte și  detalii gemologice este bine să optați pentru culorile F-G sau H și claritățile VVS2-VS1 sau VS2 acestea sunt considerate proprietăți și calități comerciale medii care nu afectează semnificativ frumusețea diamantului.

Claritățile I2 si I3 nu sunt recomandate în bijuterii și nu sunt considerate clarități comerciale.

Cel putin la fel de important ca și culorea și claritatea este gradul de șlefuire (finish grade),tăietura,simetria,grosimea rondistului, gradul de strălucire și transparența  diamantului.

Aceste informații le aflați din raportul gemologic sau de la un gemolog acreditat.

Chiar dacă nu știți multe detalii gemologice, la o primă vedere  diamantul sau piatra prețioasă trebuie să vă placă și să aibă strălucire și să nu fie întunecată.

La diamante și la pietrele  prețioase ,,calitatea,,cu proprietățile ei gemologice  este mai importantă decât marimea.

Culorile diamantelor maro si galbene nu sunt așa cerute și implicit nu sunt la fel de scumpe ca  diamantele albe.

În această categorie nu intră diamantele ,,fancy colors,,diamante care au colori intense ,speciale.

Din punctul de vedere al prețului, cel mai bun preț este acela care vi-l puteți permite.

De asemenea există anumite tăieturi (șlefuiri) care sunt mai ieftine decât diamantele rotunde tăietura briliant.

Pentru alte pietre prețioase ca rubine,safire,smaralde sau altele este bine să vă consultați cu un gemolog specializat și acreditat și să vă adaptați bugetului dumneavoastră.

Sfat:

Nu oricine poate modifica un inel cu piatră prețioasă și nu oricine ,,se pricepe,, este gemolog acreditat și abilitat să facă expertize gemologice.