Totul despre jad

Proprietățiile jadului:

Jadul este un agregat policristalin anizotropic.

Culoare: incolor, alb, verde, gri, maroniu, albastru, roz, galben, portocaliu.

Fluorescența

Nu prezintă fluorescență. În cazuri rare gradul de fluorescență este foarte slab.

Transparența

Transparent-semitransparent-opac.

Jadul are structura granulară fibroasă.

Duritatea 6,5-7 pe scara lui Mohs.

Indicele de refracție- 1,65-1,67.

Gravitatea specifică 3,25-3,40 uneori 3,30-3,45(Jadeita –jad).

Originea:

Jadul este clasificat ca piatră prețioasă. Jadul este un nume generic pentru două pietre prețioase respectiv jadeita și nefritul 1 , diferențele dintre acestea se fac prin clasificare gemologică.

Diferențierea gemologică dintre cele două pietre prețioase a fost realizată abia în secolul XIX.

Până în secolul XIX jadeita și nefritul au fost considerate una și aceeași piatră.

Jadul(jadeita) este cunoscut ca având în general culoarea verde cu diferite tonuri de la foarte deschis, aproape alb până la verde închis.

Jadul este adesea asociat și cu Cosmochlorul și Ompacitul.

Aria de răspândire: Rusia, Canada, Guatemala, China, Myanmar, Noua Zeelandă, America de Sud. În China jadul este cunoscut cu numele de Yu.

Gemologie:

Jadul (jadeitul) este adesea clasificat ca si mineral,in realitate jadul este una din putinele roci amorfe clasificata ca si piatra pretioasa.

Din punct de vedere gemologic jadeita este mai rară și mai dură decât nefritul.

Deși ambele pietre prețioase sunt agregate policristaline, structura jadeitei este mai densă și mai dură cu proprietăți gemologice superioare și este cunoscută cu denumirea de jad.

Structura nefritului este mai moale cu duritatea 6-6,5 pe scara lui Mohs datorită abundenței de calciu și magneziu 2 .

Nefritul este mai moale, opac, amorf și cu aria de răspândire mai largă în raport cu jadeita. Din punctul de vedere al clarității atât jadeita cât și nefritul prezintă incluziuni interne sub formă de pete, puncte sau dungi. Atât jadeita cât și nefritul sunt agregate cu structură amorfă.

Din punct de vedere comercial jadeita este mai valoroasă decât nefritul datorită proprietăților gemologice superioare, respectiv intesitatea culorii, dispersia uniformă, saturația de culoare și raritatea.

Valoarea comercială de piață a jadului (jadeitei) cu proprietăți gemologice superioare este comparativă cu cea a aurului.

Deși jadul prezintă numeroase incluziuni care ii afecteaza gradul de transparent acest lucru nu declasifică automat valoarea cu excepția cazurilor când incluziunile prezintă culori diferite.

Acest lucru se identifică și clasifică de către gemologi.

Istoric:

Jadul este cunoscut și folosit de peste 5000 ani. Jadul este deosebit de apreciat în Asia și este considerat că are puteri vindecătoare.

Jadul era apanajul exclusiv al regilor și nobililor fiind interzisă deținerea jadului de către populație.

În cultura chineză jadul era mult mai apreciat decât diamantele fiind denumit ,,Diamantul Asiei,,

Jadul se folosește în bijuterii, obiecte de cult, instrumente, obiecte decorative sau chiar arme.

În urma tratamentului de culoare saturația și dispersia sunt îmbunătățite semnificativ.

Proprietăți metafizice:

Jadul este considerat piatra înțelepciunii, binelui, dreptății, nobleței și curajului.

Jadul este asociat cu cifra 9 și este cadoul ideal la aniversarea a 35 de ani de căsătorie.

Jadul este considerat talisman norocos pentru cei care îl poartă.

Jadul este considerat că are puteri tămăduitoare pentru afecțiunile de rinichi, ficat și inimă.

Jadul este considerat piatra norocoasă a zodiei fecioară.

Ce este spinelul

Spinelul face parte din familia distincta  a  spinelului.

Spinelul are drept  caracteristică generală  abundența de  oxid de magneziu și aluminiu.

Spinelul are  sistem cristalin cubic tetraedral cu structura internă  granulară.

Formula chimică este MgAl2O4.

Duritatea este de  7,5-8 pe scara lui Mohs.

Greutatea specifica  este de  3,58-3,6.

Spinelul este clasificat ca piatră  prețioasă.

Culoarea este foarte variată datorită  elementelor chimice .

Spinelul se întâlnește în culorile roșu,albastru,verde închis ,maroniu cu diferite nuanțe și tonuri închise.

Cu toate acestea cea mai cunoscută  culoare a spinelului este culoarea roșie.

Spinelul este întâlnit cu diferite grade de transparență  ca transparent,semitransparent sau chiar opac.

Folosit în bijuterii încă din antichitate, deseori spinelul a fost confundat cu rubinul (corindonul) datorită proprietăților gemologice similare.

De fapt ,,rubinul,,din Coroana Regală a Angliei este spinel,greșit clasificat ca rubin.

Spinelul se exploatează  in principal din Sri Lanka, Vietnam, Madagascar, Tanzania, Tadjikistan și Afganistan.

Spinelul roșu este rar și are proprietăți gemologice superioare cu dispersie și saturației de culoare uniform distribuită. 

Raritatea spinelului face ca acesta să nu fie folosit pe scara largă în bijuterii.

Este ideal pentru folosirea în bijuterii  unicat.

Proprietăți metafizice:

Spinelul este o piatra revitalizantă păstrătoare de energii.

Spinelul ameliorează stresul, anxietatea și oboseala.

Spinelul este piatra norocoasa a celor nascuti in luna august.

Abalone – Regina gemelor organice

Molusca din clasa gastropodelor, Abalone este clasificata ca gema organică prețioasă cu duritatea 2,5 pe scara lui Mohs.

Sideful Abalone are una dintre cele mai frumoase, rare și spectaculoase culori.

Se întâlnește în general cu dimensiuni între 1cm și 30cm,ovale sau ovaloide.
Sideful Abalone unic, albastru cu nuanțe de verde se găsețte în apele calde și liniștite ale Australiei, Japoniei, Africii de Sud, Noua Zeelandă și America de Nord.

Începând cu anii 1950 Abalone a fost crescută în ferme acvatice atât pentru hrană cât și pentru sideful distinctiv care se folosește la bijuterii și obiectele decorative.

Își datorează culoarea unică dietei cu alge marine.

Formele diverse din sideful scoicii Abalone își datorează modificările schimbării dietei cu diferite alte alge marine.

În cazuri rare molusca Abalone produce perle.

Din sideful Abalone se fac bijuterii spectaculoare.

Din punct de vedere spiritual scoica Abalone aduce liniște,echilibru emotional, protecție în fața bolilor fiind un simbol al fertilității.

Abalone este simbolul apei în multe culturi.

Posesorii sidefului Abalone sunt persoane fericite și norocoase.

“De la brut la preţios”

de Cristian Horghidan

(gemolog şi faţetor)

Februarie 2020

Șlefuirea pietrelor prețioase

“Mulţumiri lui Dan Giurgiu, preşedintele Centrului Gemologic Român pentru munca deosebită depusă în vederea introducerii şi promovării acestei ştiinţe în România.”

Fațetarea pietrelor prețioase

Gemologia este ştiinţa studierii, clasificării și evaluării pietrelor preţioase.” Fără a face parte din ştiinţa gemologiei, partea de prelucrare a pietrelor preţioase este în foarte strânsă concordanţă cu aceasta, deoarece ar fi imposibil ca fără să se cunoască proprietăţile fizice şi optice ale unui mineral – care sunt studiate în cadrul gemologiei – să se obţină acele calităţi estetice atât de plăcute privirii, în procesul de prelucrare a acestuia.

Continue reading

Vivianitul

Formula chimica  Fe3(PO4)2 · 8H2O

Duritatea 1,5-2 pe scara lui Mohs

Birefrigenta 0.050–0.059

Gravitate specifica 2,7

Nu prezinta fluorescenta

Descriere

Vivianitul este un mineral spectaculos de culoare verde,albastru inchis,indigo, sau chiar  neagru cu tonuri in general inchise.

Se intalneste in toate gradele de transparenta.

 Datorita continutului de fier si a altor agregate ca:

mangan,calciu,magneziu,fosfat de fier sau chiar cuart se intalneste in general in stare opaca sau semiopaca cu tonuri  inchise.

Cu toate acestea vivianitul nu se trateaza pentru imbunatatirea culorii si a claritatii.

Cu cat vivianitul este mai transparent cu atat este mai valoros.

Ca si caracteristica vivianitul in contact cu aerul si lumina puternica isi diminueaza semnificativ  proprietatile cromatice si gradul de transparenta devenind adesea inchis la culoare si opac.

Vivianitul prezinta structura fibroasa,lamelara si chiar tubulara.

Se intalneste alaturi de alte agregate.

Vivianitul prezinta o larga arie de raspandire precum :

Rusia,Mexic,Brazilia,Canada,Africa Japonia,SUA si nu in ultimul rand in Romania.

Vivianitul din Romania se intalneste in general verde inchis,albastru inchis si negru datorita oxizilor.

In rare cazuri intalnim  vivianit  cu proprietati gemologice superioare verde deschis  semitransparent sau chiar transpareant.

Utilitate.

Datorita fragilitatii si structurii interne putine pietre au fost slefuite pentru bijuterii in general este colectionat ca si mineral in stare nativa sau pentru proprietati terapeutice.

Proprietati energetice

Cunoscut inca din cele mai vechi timpuri vivianitul este considerat ca aducator de pace,liniste sufleteasca si echilibru.

Indeparteaza energiile negative si creaza o aura protectoare celor care il folosesc.

David Giurgiu

Gemolog – Istoric

Slefuirea pietrelor pretioase

“De la brut la preţios” de Cristian Horghidan (gemolog şi faţetor) Februarie 2020 Slefuirea pietrelor pretioase   “Mulţumiri lui Dan Giurgiu, preşedintele  Centrului Gemologic Român pentru munca deosebită depusă în vederea introducerii şi promovării acestei ştiinţe în România.”

Masini și echipamente de faţetare

Gemologia este ştiinţa studierii, clasificării şi evaluării pietrelor preţioase.” (Dan Giurgiu s.a. – Secretele Diamantelor).

Fără a face parte din ştiinţa gemologiei, partea de prelucrare a pietrelor preţioase este în foarte strânsă concordanţă cu aceasta, deoarece ar fi imposibil ca fără să se cunoască proprietăţile fizice şi optice ale unui mineral – care sunt studiate în cadrul gemologiei – să se obţină acele calităţi estetice atât de plăcute privirii, în procesul de prelucrare a acestuia.

Mai mult decât atât, unul din cele patru criterii de evaluare şi clasificare a pietrelor preţioase este „Cut – tăietura”, care „…este de asemenea un element definitoriu în desăvârşirea frumuseţii diamantului. Degeaba avem un diamant frumos din punct de vedere al culorii, mărimii şi a clarităţii dacă este tăiat şi şlefuit greşit.” (Dan Giurgiu s.a. – Secretele Diamantelor).

Desigur, pentru a putea prelucra o piatră brută, trebuiesc cunoscute: indicele optic de refracţie, duritatea, clivajul şi orice alte elemente ale mineralului, care ne pot ajuta sau ne pot „încurca” în timpul acestui proces. Toate aceste proprietăţi fizice sunt cunoscute datorită ştiinţei gemologiei, care le-a studiat.

Gemologia şi arta şlefuirii pietrelor preţioase sunt ca doi gemeni inseparabili care se completează până la perfecţiune, îmbinând măiestria şlefuitorului cu ştiinţa gemologiei.” – Dan Giurgiu, preşedinte al Centrului Gemologic Român (https://www.centrulgemologicroman.ro).

Pentru a putea fi prelucrat un mineral, este necesar un dispozitiv de precizie, denumit maşina de faţetat, care este, în mare măsură, definită ca orice dispozitiv care permite utilizatorului să așeze și să şlefuiască fațetele pe un mineral. Mașinile se pot enumera începând cu cele primitive de tip “jamb peg”, până la cele moderne şi sofisticate, extrem de costisitoare, disponibile în comerţ.

O separaţie majoră în rândul maşinilor se află între cei care taie diamante şi cei care nu taie diamante, ci doar alte pietre colorate. Pentru prelucrarea diamantelor sunt necesare echipamentele specializate, iar faţetarea acestora ca ocupație, rareori acoperă decalajul dintre manoperele pentru diamante și non-diamante.

O a doua separare poate fi făcută între faţetarea industrială și cea de tip hobby. Marea majoritate a pietrelor aflate pe piaţă sunt tăiate în străinătate, cu maşini specializate, la nivel industrial.

Însă pietrele personalizate,cu tăieturi neobișnuite sau cele din materiale deosebit de valoroase, vor fi tăiate pe o maşină de faţetat individuală.

Mașini de faţetare personale

Pe piaţă există un număr de producători care vând mașini de faţetat non-comerciale. Printre cele mai comune nume sunt Ultra-Tec, Facetron, Graves și Poly-Metric, însă există multe mărci concurente.

Preţul pentru aceste maşini variază de la puțin peste 1.000 $ până la peste 10.000 $.

Referitor la cele trei tipuri de maşini din foto 1-3, în afară de aspectul fizic şi principiile de funcţionare, acestea se diferenţiază şi prin calitatea pietrei faţetate produse. Astfel, dacă la un dispozitiv de tip “Jamb Peg” calitatea tăieturii va fi îndoielnică şi lipsită de precizie, la un dispozitiv cu catarg aceasta va fi de inaltă precizie şi calitate. Desigur, şi viteza de lucru va fi diferită între cele două tipuri de dispozitive, astfel că timpul de lucru pentru o piatră la un “Jamb Peg” va fi mult mai scurt decat la unul de tip catarg, în detrimentul calităţii. Încă un aspect important ce trebuie evidenţiat referitor la cele două tipuri de dispozitive, este cel legat de “repetabilitate”, astfel că dacă la un “Jamb Peg” aceasta este imposibilă, neputându-se reveni la aceleasi unghiuri şi poziţii ale faţetelor, la un dispozitiv de tip catarg acest lucru este permisiv, putând fi folosite exact aceleaşi unghiuri şi valori index, putându-se reveni exact pe aceeaşi faţetă de oricâte ori este nevoie.

Ca un compromis între viteza de lucru ale unui “Jamb Peg” şi precizia dispozitivelor cu “mast”, au fost dezvoltate maşinile de faţetat de tip “piesă de mână” , folosite în special în sudul şi sud-estul Asiei.

Elementele esențiale ale unei maşini de faţetat.

Există două componente principale ale mașinii de faţetat: ansamblul braţului/capului de tăiere (en. mast)și discul de tăiere/şlefuire. Piesabrută de mineral este atașată de cap (denumit şi dop),iar prin reglarea unghiurilor, a înălţimii braţului şi a rotirii acestuia, mineralul este coborât până ajunge în contact cu discul de tăiere, unde se menţine până când o faţetă a fost tăiată.

Componente principale

Componentele unei mașini de faţetare

“Inima” mașinii de faţetare este ansamblul braţului. Restul mașinii sau baza este simplu de construit şi include axul şi platanul pentru discul de șlefuit, motorul care roteşte axul, rezervoarele de alimentare cu apă şi scurgere, comutatoarele de comandă.

Axul cu discul de baza sau platanul: este similar cu platanul unui gramofon, pe care se plasează discul de vinil.  Discul de tăiat este așezat pe platan, iar axul este prelucrat pentru a obţine o  funcționare perfect plată atunci când se rotește.

Piulița axului: menţine fixat discul pe platan.

Motorul : în mod obișnuit, motorul este aşezat sub mașină și este conectat cu axul printr-un oarecare sistem de transmisie (fulii cu curele, con, etc). Motoarele sunt cu viteză variabilă, iar unele pot fi setate să se rotească în ambele sensuri.

Rezervorul de alimentare : are două scopuri.

1) Frecarea produsă de contactul dintre materialul brut și disc creează căldură, care poate deteriora discul și poate crea fracturi în piatră. Rezervorul de alimentare permite utilizatorului să aleagă o viteză de picurare și să poziționeze tubul de apă mai aproape sau mai departe de axul platanului.

2) Praful produs din minerale de măcinat poate cauza o boală pulmonară dacă este inhalat. Fluxul de apă captează particulele într-o suspensie, care se scurge într-un recipient din jurul discului şi apoi în alt rezervor aflat sub nivelul maşinii.

Controaleelectrice : Comenzile sunt în general simple și controlează viteza de rotație a discului și uneori direcția de rotire.

Ansamblu braţului (mast)

După cum sa menționat mai sus, mastul este ceea ce face ca o mașină de faţetat să fie o mașină de faţetat. Componentele sale sunt următoarele:

Istoria diamantelor

Centrul Gemologic Român vă invită să faceți o scurtă călătorie în lumea diamantelor și a pietrelor prețioase.

Istoric

Din cele mai vechi timpuri diamantele au fost  învăluite în mister cu proprietăți unice,mistice și  inegalabile.

Cele mai ,,tinere,, diamante au 900 milioane de ani iar cele mai ,,bătrâne,, aproximativ trei miliarde de ani.

Diamantele sunt cunoscute și folosite de peste 4500 ani și sunt considerate cele mai misterioase,strălucitoare,rare și scumpe pietre prețioase.

Diamantele și pietrele prețioase sunt studiate de gemologi și incluse în știința gemologiei.

Diamantele se formează  la mari adâncimi în inima vulcanilor , sunt compuse din carbon , la presiuni și temperaturi foarte mari.

Descoperite și exploatate în India au ajuns în toate colțurile lumii.

Cu proprietăți fizice,chimice și optice unice au fost râvnite din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre.

În prezent peste 20 milioane de persoane lucrează cu diamante și pietre prețioase în exploatare,identificare,clasificare,șlefuire și certificare.

Proprietăți curative

În antichitate și Evul Mediu, diamantele erau considerate ca având proprietăți vindecatoare considerându-se că ajută la boli psihice,pierderi de memorie,infecții,dureri de stomac și chiar la pierderea în greutate.

În zilele noastre diamantele sunt considerate benefice pentru afecțiunile mintale,diabet și pierderea în greutate existând diferite metode pentru folosirea diamantelor în acest scop.

Miturile diamantelor

Diamantele erau considerate divine și invincibile  folosite în nenumărate scopuri ca;

 Decorarea armelor.

Pieptarele războinicilor  pentru a oferi protecție divină celor care le poartă.

Obiecte de cult

Bijuterii

Comerț

 Catastrofa din 14 aprilie 1912

 Legenda spune că vasul Titanic s-a scufundat datorită prezenței la bord a vestitului diamant Hope care a provocat nenumărate nenorociri și decese neelucidate nici până în zilele noastre.

Se spune că cei care au furat diamante au fost ajunși de blestemele foștilor proprietari și au murit în condiții misterioase.

Istoria diamantelor în lume

Hindușii

Hindușii credeau că diamantele atrag fulgerele și mania zeilor având proprietăți mistice și miraculoase.

Exploatate pentru prima oară în India ,acestea au fost montate în ochii zeităților hinduse,obiecte de cult și bijuterii sacre.

Legenda spune că un rege indian a băut în fiecare zi praf de diamant zilnic sperând că acest lucru îl va face nemuritor. Lucru care nu s-a întâmplat.

Legenda  spune că însuși Alexandru Macedon a descoperit o veche mină de diamante protejată de șerpi veninosi și zei răzbunători.

Alexandru a folosit mai multe oglinzi pentru a devia șerpii și blestemele, și a ajuns în posesia diamantelor.

Egiptenii.

Primele diamante au ajuns în Egipt din India unde erau venerate în obiecte de cult și statuile zeilor.

Pentru a avea o protecție suplimentară egiptenii au ,,adoptat,, imediat diamantele ca obiecte de cult.

Acum  mai bine de 4000 de ani în Egipt, în vremea faraonilor, printre primele diamante au fost montate în simbolul suprem al faraonilor Ankh.

Șlefuirea primelor diamante era foarte primitivă neavând mai mult de 4-8fațete departe de șlefuirea modernă din zilele noastre.

Diamantele erau apanajul exclusiv al faraonului.

Evreii

Evreii au folosit diamante și pietre pretioase în pieptarele preoților de la Ierusalim oferindu-le puterea supremă.

Diamantele și pietrele prețioase erau folosite în obiecte de cult și chiar arme oferind protecție și invicibilitate.

Primele consemnări apar în Biblie, în Exodul 28;18 și Ezekiel 28;13.

Diamantele au fost numite Yahalom denumire păstrată până în zilele noastre în limba ebraică.

Evreii au apreciat diamantele din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre desavârșind gemologia.

În timpul celui de al doilea Război Mondial au fost deportați 1.645 de membrii evrei ai Bursei de Diamante din Anvers supraviețuind doar 355 persoane, o latură de tristă amintire a aceste nobile meserii.

În ciuda razboaielor și conflictelor în Israel există cea mai mare bursa de diamante din lume,Bursa de Diamante din Ramat-Gan cu aproximativ 15.000 de membrii.

Romanii și grecii

 Grecii credeau cu tărie că diamantele sunt lacrimile zeilor.

În mitologia greacă se credea că diamantele sunt  stele căzute pe pamânt.

Lucru nu departe de adevăr dovedindu-se în zilele noastre că unele diamante au ajuns pe pamânt în meteoriți.

Grecii au denumit diamantele Adamas care înseamnă indestructibil, de necucerit.

Nume de unde provine cuvântul  modern DIAMANT.

Grecii credeau că dacă atingi colțurile casei cu un diamant casa va fi protejată de furtuni și trăznete.

Romanii au fost producători vestiți de inele și bijuterii cu carneol,agat,rubine,safire și diamante.

Romanii apreciau în mod special gemele organice, chihlimbarul,perlele,sideful dinți și colți de animale. Romanii au făcut chiar  un drum special până în Gdansk, Polonia pentru exploatarea chihlimbarului.

Romanii foloseau pietrele prețioase în multe scopuri,pentru afirmarea statutului social,roluri totemice și de cult,bijuterii și decorarea armelor.

Bizantinii.

Cunoscuți făurari de bijuterii cu pietre prețioase,bizantinii au preluat și îmbunătățit până la desăvârșire bijuteriile fine adoptând cele mai bune tehnici de prelucrare a metalelor și pietrelor prețioase atât din Orientul Mijlociu cât și de la Imperiul Roman și nu în ultimul rând de la popoarele migratoare cum ar fi celții și goții.

Altarele bisericilor și icoanele erau deseori împodobite cu pietre prețioase.

Bizantinii și romanii au folosit în mod frecvent pietrele prețioase sculptate în sigiliile nobililor,fibule și bijuterii.

Otomanii.

Foloseau în egală măsură două tipuri de diamante, diamante tăietura veche (Old Cut) și diamante tăietura veche Rose Cut (diamante fără pavilion).

Otomanii foloseau bijuterii elaborate cu influențe persane,bijuterii frumoase cu accentul pus în egală măsură pe metalul nobil,pietrele prețioase și emailuri nobile.Făuritorii de bijuterii și slefuitorii de nestemate aveau statut special în Imperiul Otoman fiind privilegiați.

Otomanii foloseau pietrele prețioase atât ca  podoabe cât și ca obiecte decorative,arme și obiecte de cult.

America de Sud.

În sec.XVIII și XIX  a fost brevetată o tăietură specială  ,,Cushion,,în formă de dreptunghi ,care are colțurile slefuite,diamant în formă de pernă.

Tăietura Cushion a fost îmbunătățită considerabil în vremurile moderne fiind redenumită Cushette.

Se descoperă primele mine cu pietre prețioase.

Ametiste,smaralde,turmaline și multe altele.

Devin faimoase minele și zăcămintele de smarald pentru buna lor calitate.

Europenii.

În Europa, șlefuirea și clasificarea diamantelor au avutcel mai mare avânt. Diamantele au fost aduse și comercializate de către negustorii venețieni din Egipt și India până pe bătrânul continent.

Primul centru de comerț cu diamante a fost în Veneția,ulterior  în Bruges a luat ființă primul centru de șlefuire în jurul anului 1330 , mutându-se pentru un mai bun acces al comercianților portughezi în Anvers(Antwerp) în anul 1447.

Șlefuirea diamantelor se făcea cu ajutorul unei roți similare cu roata olarului trasa de măgari.

Diamantele erau șlefuite cu ajutorul unei paste dure făcută din praf de diamant și ulei de masline uscate la soare.

Prima breaslă a șlefuitorilor de diamante ia ființă în Nurnberg ,în anul 1375.

Șlefuitorii din Nurnberg au încercat să dezvolte șlefuirea diamantelor, cu toate acestea, fațetele șlefuite ale acestora au avut la început forma de octaedru, cu    6-8 fațete, fără o culoare,claritate și o șlefuire optimă.

În anul 1480, flamandul Louis Van Berquem inovează mai multe tipuri de șlefuire ca brioletă,pară, triunghi și îmbunătățește cele existente deja.

În Evul Mediu diamantele nu aveau mai mult de 12-14 fațete.

Printre primele tăieturi și șlefuiri îmbunătățite  au fost făcute de către italianul Peruzii în jurul anilor 1650-1680 și inventează tăietura Mazarin.

Peruzii a șlefuit primul dimanat tăietura rotundă (briliant) cu aproximativ 17  fațete și a fost considerată cea mai revoluționară șlefuire.

Ulterior a sporit numărul fațetelor șlefuite la 33, lucru excepțional pentru acea vreme.

În jurul anilor 1760 a apărut tăietura Amsterdam  cunoscută sub numele de Old European Cut.

Aceasta tăietură era similară tăieturii Peruzzi ,dar cu mai multe fațete, respectiv 57-58 dispuse asimetric.

Ca o caracteristică, tăietura  Amsterdam are coroana tablei foarte înaltă și caletul tăiat semnificativ.

La începutul anilor 1800 apare tăietura ,,veche,,Old cut,cu tabla mult mai joasă și unghiul fațetelor superioare mult mai înclinate refractând mai multă lumină.

Tăietura Tolkowsky  1919.

Brevetată de către Marcel Tolkowsky, evreu polonez  șlefuitor de diamante,gemolog  și matematician a calculat cu exactitate modul de propagare,refracție și reflexie a luminii în diamant reușind să breveteze  șlefuirea ideală.

Considerată prima șlefuire superioară de diamant rotund tăietura briliant cu 58 de fațete respectiv 57 plus caletul.

Tolkowsky a fost primul care a observat  faptul  că șlefuirea semnificativă a caletului diminuează lumina refractată.

Începând cu anul 1919, diamantele nu au mai fost șlefuite cu,caletul tăiat semnificativ ci doar parțial șlefuit în cazul diamantelor de dimensiuni mari.

Tolkowsky a calculat simetria,unghiul coroanei  fațetele pavilionului,rondistul și numeroase  elemente tehnice pentru strălucirea ideală.

Principala îmbunătățire a fost eliminarea șlefuirii semnificative a caletului și reducerea greutății din coroană și tablă.

Șlefuirea Tolkowsky este folosită și in zilele noastre.

Rușii

 O legendă relativ recentă este momentul execuției familiei Romanov.

Odată cu abdicarea Țarului Nicolae al II lea în 15 martie 1917 și  preluarea  puterii de către comuniști de la familia Romanov, aceștia au fost ținuți captivi  într-o casă din Siberia.

Se spune că gloanțele au ricoșat din corsetele tinerelor prințese deoarece aveau cusute în haine nenumărate diamante,lucru total greșit.

Diamantele au cea mai mare duritate respectiv 10 pe scara lui Mohs dar nu sunt incasabile.

Dacă ve-ți lovi un diamant cu un corp contondent acesta se va sparge.

Un  mister neelucidat este dispariția vestitei  camere de chihlimbar, o adevarată operă de artă dispărută în a doua conflagrație mondială și reconstruită recent.

Bijuteriile Faberge făurite de bijutierul Țarului, erau faimoase în toată lumea.

Bijutierul Faberge a  făcut  bijuterii faimoase de mare valoare, cu diamante și pietre prețioase, cunoscute,apreciate și admirate în întreaga lume.

Bijuteriile unice personalizate și pietrele prețioase care au aparținut familiei imperiale ruse sunt de asemenea deosebit de apreciate pentru finețea, detaliile și migala cu care au fost executate.

Diamantele si bijuteriile cu diamante au avut o puternica influenta franceza.

Nu în ultimul rând, faimosul email de Tulla a impodobit numeroase bijuterii și obiecte decorative.

Românii

În țara noastră bijuteriile cu diamante și pietre prețioase se găseau cu precădere  în familiile înstărite.

România sec.XVIII si XIX ca țară francofonă a preluat din moda franceză  bijuteriile cu diamante și pietre prețioase.

Bijuteriile cu influență franceză erau  elaborate,complexe ,deseori colorate cu diferite emailuri și picturi.

În perioada interbelică, bijuteriile cu pietre prețioase au dobândit influențe germane , austriece ,sobre și practice.

Erau apreciate pentru strălucirea inegalabilă ,folosite în bijuterii și nu erau considerate ca instrumente de investiție.

În perioada comunistă, până în anul 1989, bijuteriile și mai ales bijuteriile cu diamante au fost restricționate sau chiar interzise.

După 1989, diamantele și pietrele prețioase au traversat un con de umbră începându-se achiziționarea masivă de bijuterii din aur fără pietre prețioase.

 În anul 1991 au apărut primele magazine cu bijuterii particulare.

Magazinele de bijuterii comercializau podoabe prețioase achiziționate mai ales din Turcia,Italia și Orient.

Începând cu anii 1993-1994 apar primii producători privați de bijuterii.

În anul 2000  apar timid magazinele cu bijuterii cu diamante în marea lor majoritate din import.

În 2014 a luat ființă prima organizație gemologică din România.

După anul 2014 conștientizarea importanței gemologiei și  studierea pietrelor prețioase a luat un avânt fără precedent și astfel apar primii specialiști acreditați în munca cu pietrele prețioase.

Diamantele și pietrele prețioase devin și instrumente de investiție, nu doar podoabe.

 Evoluția diamantelor și a gemologiei. Epoca modernă

Ia ființă prima organizație gemologică în Anglia,Londra în anul 1925.

În jurul anilor 1920 reapare moda inelelor de logodnă cu origini în vechiul Egipt.

Se spune că este benefic să porți un inel cu diamant pe mâna stângă.

La mâna stângă există o venă care duce direct la inimă și transmite energiile diamantelor la inimă și în tot corpul.

Începând cu anul 1990 s-au dezvoltat masiv instrumentele,standardele și procedurile gemologice.

Între anii 1990 și 2000 s-a făcut un salt tehnologic echivalent cu 500 de ani anteriori datorită evoluției instrumentelor,internetului și tehnologiilor moderne.

P.I.B. ul  multor țări depinde de exploatarea ,șlefuirea și clasificarea diamantelor și a pietrelor prețioase.

Diamante faimoase în lume.

O parte din cele mai faimoase diamante au rămas la fel de incitante, controversate și misterioase, din vechime până în zilele noastre.

Diamantul Koh-I-Noor cu o greutate inițială de 186 carate iar după șlefuire având greutatea finală de 105 carate.

Diamantul Orlov cântărind 787 carate.

Diamantul Hope-Diamant albastru provenit dintr-o statuie hindusă 115,16carate

Diamantul Cullinan având o greutate de 530carate

Diamantul Centenary având o greutate de 273 carate

Diamantul Tiffany.Diamant galben intens având o greutate de 287 carate.

Diamantul Regent.Diamant execepțional, în greutate de 141 carate

Toate aceste diamante faimoase au fost însoțite de istorii tumultuoase,furturi,intrigi,crime și chiar blesteme.

Descoperiri de ultimă oră.

Cercetătorii din întreaga lume au reusit să folosească proprietățile unice ale diamantelor în numeroase domenii ca;

medicină,electronică,spatiul aerian,industria bijuteriilor,tăiere-șlefuire,bursă,comerț.

Cercetătorii au reusit să extragă  ADN-ul din microfisurile pietrelor prețioase reușind astfel să identifice foștii proprietari.

În medicină se fac pași importanți în folosirea nanoparticulelor de diamant.

Și povestea merge mai departe…………….

Proprietatile Kunzitului

Kunzitul este considerat piatra feminitatii.

Își datorează numele descoperitorului acestuia George Frederick Kunz.

A fost descoperit și clasificat în 1902.

Kunzitul este  un mineral deosebit de frumos și îl întâlnim în general având culoarea  roz,mov,violet cu diferite intensități de culoare și nuanțe.

Își datorează  culoarea intensă  abundenței de mangan.

Deseori kunzitele se întâlnesc cu diferite tratamente de iradiere și încălzire pentru accentuarea culorii.

Se întâlnește cu precădere în Brazilia,Madagascar,Afganistan.

 Proprietăți:

Kunzitul face parte din categoria spodumenelor și este clasificat ca piatra pretioasa.

Compoziția chimică a kunzitului  este  LiAl(SiO3)2

Indicele  de refracție 1.660-1.676

Birefrigența 0.014-0.016

Gravitatea specifică  3,10-3,23

Duritatea 6,5-7.00

Ca  trăsătură  specifică prezintă  clivaje interne bidirecționale,paralele, elongate.

Folosirea în bijuterii

Kunzitele roz sunt foarte feminine și elegante, deseori prezentând un efect de pleocroism  atractiv și unic.

Kunzitele din punct  de vedere comercial nu sunt costisitoare ajungând  la 10-30 dolari /carat.

Kunzitele se pot fateta si șlefui în diferite forme devenind bijuterii deosebit de atrăgătoare.

Proprietăți metafizice

Din punct de vedere spiritual kunzitul este o piatră  spiritual  benefică femeilor și prezinta  proprietăți metafizice puternice.

Este piatra dragostei și a încrederii de sine atât celor care o poartă cât și persoanelor apropiate.

Ajută la îmbunătățirea problemelor emoționale, a stresului și deprimării.

Kunzitul se identifică și se clasifică de către gemologi.

Diamantele albe

Deseori diamantele albe sunt confundate cu diamantele incolore.

Atât diamantele albe cât și diamantele incolore par identice la o primă vedere, dar în realitate sunt foarte diferite.

Termenul de diamante albe în raport cu alte diamante colorate este greșit și se referă la diamantele incolore.

Diamantele albe nu se clasifică în culorile D – Z deoarece acestea au o culoare distinctă.

Diamantele albe își datorează  culoarea   incluziunilor submicroscopice,acestea absorb lumina și o retransmit diferit făcând diamantul să pară  opac-lăptos,opac sau semitranslucid de culoare albă.

Diamantele albe prezintă o dispersie și saturație uniforma  de culoare pe toată suprafața diamantului.

Nu trebuie să se confunde diamantele albe (datorită incluziunilor specifice albe) cu diamantele opace și fără transparenta.

Diamantele albe au o clasificare aparte și ajung să se comercializeze  cu sume foarte mari de bani datorită  unicității acestora.

Identificarea și clasificarea diamantelor albe se face de către gemologi experimentați.

Safir roșu si rubinul

Este cunoscut faptul că rubinele sunt roșii  și prezintă diferite nuanțe și tonuri.

 De asemenea este cunoscut faptul că safirele in general sunt albastre.

De fapt, safirele au o largă varietate de culori,tonuri și nuanțe, printre aceste culori fiind și safirele roșii.

Când rubinele și safirele conțin crom în cantități suficient de mari atunci acestea devin roșii.

Asemănări

Atât safirele cât și rubinele fac parte din aceeași familie ,respectiv corund (corundum) și prezintă aceleași proprietăți gemologice și cristalografice fiind clasificate de către gemologi ca pietre prețioase.

Ambele pietre prețioase au duritatea 9 pe scara lui Mohs și își datorează culoarea  elementelor de crom.

Ambele pietre prețioase prezintă acelaș indice de refracție 1,757.

Ambele prezintă aceeași gravitate specifică 3,99-4,00.

Și safirele și rubinele conțin oxid de aluminiu Al203.

Safirele își datorează  paleta de culori    cromului,fierului,cuprului,titanului,magneziului și altor elemente.

Rubinele  prezintă o largă  varietate de nuanțe de roșu,roz,mov și diferite intesități de ton.

Diferențele dintre safirele roșii și rubine sunt:

1.Identificarea  originii cu instrumente gemologice.

2.Rubinele prezintă fluorescență roșie intensă.

3.Safirele roșii prezintă fluorescența roșiatică,roz sau mov slabă sau chiar fără fluorescență.

4.Incluziunile interne în cazul rubinelor sunt mult mai numeroase și mai variate.

5.Rubinele prezintă o varietate mai mare de nuanțe decât safirele.

6.Safirele pot avea nenumărate culori.

7.Rubinele sunt roșii cu diferite intensități de culoare,nuanțe și tonuri.

Identificarea si clasificarea acestora se face de către gemologi experimentați.