Acvamarinul si topazul

Istoric

Numele de acvamarin (aquamarine) derivă din limba latină fiind compus din două cuvinte respectiv aqua și marin cu semnificația ,,din mare,, și este o trimitere directă la albastrul azuriu al acuamarinului. Romanii, grecii, evreii și egiptenii prețuiau acvamarinul considerând că ar avea puteri benefice războinicilor și navigatorilor.

Deseori acuamarinul era încrustat în armele războinicilor pe mânerele săbiilor în platoșe, coifuri sau chiar pe stindarde. Acvamarinele se exploatează din Brazilia, Sri Lanka, Madagascar, Rusia, Pakistan, Zambia, dar cele din Brazilia sunt cunoscute pentru proprietățile superioare.

Proprietăți specifice

  • Acuamarinul este un beril de silicat de aluminiu.
  • Formula chimică- Be 3 Al 2 Si 6 O 18.
  • Duritatea este de 7,5 pe scara lui Mohs.
  • Fluorescența-inertă.
  • Indicele de refracție -1,577-1,583.
  • Birefrigența- 0,005-0,009.Gravitatea specifică-2,72.

Proprietăți optice

Acuamarinul este un mineral transparent,translucid și prezintă o claritate superioară. Acuamarinul se găsește în dimensiuni mici de câțiva milimetri până la geme de câteva sute de carate. Este deosebit de apreciat în bijuterii și este mult mai transparent și lipsit de incluziuni vizibile cu ochiul liber în raport cu alte pietre prețioase.

Acuamarinul si topazul

Acuamarinul și topazul sunt două geme naturale deseori confundate, asemănătoare, dar foarte diferite. Acuamarinul este albastru deschis cu nuanța de verzui. Topazul poate să aibă culoarea albastru deschis, maro, maroniu, alb, galben sau portocaliu.

Ca metodă de identificare la prima vedere a acuamarinului trebuie să priviți piatra la unghi de 90 de grade printr-un filtru polarizant și ve-ți observa culoarea albastră cu nuanța fină de verzui.
Același test se poate face și la microscop,la polariscop sau cu filtru polarizant. Dacă nu vedeți acest lucru, atunci este foarte posibil să fie topaz.

Testul cu refractometrul si identificarea indicelui de refracție sunt teste edificatoare pentru identificarea acvamarinelor și topazelor. Instrumentele avansate pot de asemenea să identifice cu exactitate originea pietrei prețioase supusă analizei.

Analizarea incluziunilor

Acuamarinul prezintă rar incluziuni vizibile. Un alt element important este șlefuirea, în marea majoritate a acuamarinelor gradul de șlefuire este bun sau foarte bun și chiar multifațetat. Simulantele și topazele au gradul de șlefuire mult mai slab. Cu toate acestea testul gemologic este cel mai relevant. Există numeroase imitații și simulante ale acvamarinului și ale topazului iar diferențierea se face cu teste gemologice de către gemologi.

Prețul:

Acuamarinul este mult mai rar decât topazul, iar acest lucru influențează și prețul. Prețul acuamarinului poate ajunge până la 400dolari/carat dar cele cu proprietăți gemologice superioare depășesc adesea acest preț. Prețul topazelor poate ajunge între 10 și 80 dolari per carat. Topazele portocalii sunt cele mai rare adesea depășind prețul topazelor obișnuite.

Perle rare

Fluorescența la expunere cu lumina U.V.

Perla este una dintre cele mai frumoase și mai surprinzătoare geme organice  care se  folosește  în bijuterii,obiecte decorative,investiții.

Perlele s-au bucurat mereu de aprecierea cumpărătorilor din întreaga lume.

Atunci când cumpărați perle pentru prima oară puteți fi derutat,ve-ți avea în fața ochilor  sute de varietăți de perle cu prețuri  diferite.

Deși sunt asemănătoare între ele, totuși perlele sunt foarte diferite.

Cele mai importante criterii de diferențiere sunt habitatul în care s-au format perlele {apă dulce sau sărată} și cum s-au format  {dacă sunt naturale de  cultură sau artificiale}.

Forma,mărimea, nuanța, luciul, haloul, grosimea sidefului sunt elemente esențiale de identificare și clasificare ale perlelor.

Efect de halou la perle

Perlele au duritatea de 2,5-3.5 pe scara lui Mohs.

Perlele sunt cunoscute și folosite de aproximativ 4.000 ani.

De obicei sunt de calitate superioară și mai scumpe decât perlele  de apă dulce.Perlele de apă dulce cresc în moluștele din râuri,lacuri și iazuri.

Perlele de apă sărată provin de la stridiile și midiile din oceane,mări și golfuri.

Repere pentru  recunoașterea  și achiziționarea perlelor:

În general ,perlele de apă dulce sunt mai neregulate și au forme mai variate decât cele de apă sărată.

Perlele se măsoară în milimetri. Milimetrul este unitatea de măsurare și  clasificare pentru perle acceptată  în întreaga lume.

Perlele ,,sălbatice,,de apă sărată  care au forme regulate, luciu și o strălucire aparte sunt mult mai valoroase decât cele neregulate, fără luciu și fără strălucire.

Perle australiene montate

DIMENSIUNILE PERLELOR

Perlele sferice și semisferice sunt de obicei sortate după dimensiune sunt perforate,inșirate pe fir de mătase și vândute în șiraguri de aproximativ 40 cm.

Perlele au dimensiuni cuprinse între 2 și 12 mm. În inele se întâlnesc de obicei butoni de perlă, semisferici, ideali pentru prinderea  fără  gheruțe sau casetă. Acestea pot varia  între 3 și 10 mm.

Butoni de perlă semibombați de apă dulce

PERLELE DE APĂ DULCE DE CULTURĂ

Cele mai mici  perle de apă dulce au un diamentru de 2,5 mm  iar  cele mai mari perle de apă dulce au un diametru de 10-12 mm.

Perlele sunt  înseminate de oameni  prin introducerea unui grăunte de nisip în cochilia scoicii.

Perlele de apă dulce cresc în lacuri sau ape curgătoare cu ape dulci ,spre deosebire de perlele care cresc în ape sărate.

Perlele cu forma de butoi sau monedă se produc în China,Australia, Japonia, S.U.A  și au diametrul  între 5-9mm.

PERLELE DE CULTURĂ- AKOYA

Aceste perle sunt  clasificate după dimensiune, perlele cu diametrul de 2 pâna la 5mm sunt mici,iar cele cu diametrul de 6-7mm sunt medii.

Perlele  cu diametrul  de 8 mm sunt considerate mari,iar cele cu diametrul de 9 pâna la 11 mm sunt foarte mari,aceasta este dimensiunea maximă pe care o pot atinge perlele produse de stridiile Akoya.

Prețurile perlelor cresc o dată cu dimensiunea și calitatea acestora.

Perlele de Akoya  sunt considerate ”perlele perlelor”, cele mai albe și cele mai rotunde perle și mult mai simetrice decât orice altă perlă. Foarte ra, perlele de Akoya pot avea nuanțe de roz, albastru,gri.

Perlele de Akoya care  au un înveliș de sidef de 1.0 mm grosime și un diametru mediu între 2 și 12mm .Acestea sunt considerate cele mai fine perle și cele mai elegante ajungând  aproape la perfecțiune.

Prețul perlelor:

Prețul perlelor poate varia  între  70 și 600 dolari per bucata.

Perlele baroc

Bijuterie veche cu perlă baroc

Perlele baroc provin  din Marea Sudului și măsoară  între 9 și 20 mm.

Aceste  perle ovaloide  au forme foarte interesante, neregulate, care se formează odată cu  ajungerea unui fir de nisip în interiorul scoicii.

A nu se confunda cu perlele diforme!

Perle diforme

Perlele baroc au forma distinctivă , neregulată, interesantă și foarte atractivă.

Perlele baroc sunt produse atât de ape dulci cât și de cele sarate.

Perlele baroc sunt foarte apreciate și scumpe.

Perlele baroc pot varia  între  500  și 10000 dolari bucata.

Perlele din Marea Sudului

Aceste perle pot fi albe cu o nuanță trandafirie sau verde,verzi,gri-albastre sau galben pal.

Luciul perlelor de culoare  deschisă din Marea Sudului tind  să fie mai puțin intense  decât al celor de culori închise.

Perlele de culoare galben  intens  din Marea Sudului sunt foarte apreciate și foarte scumpe la fel ca cele albe și roz.

Perlele din Marea Sudului sunt cele mai mari perle de cultură, iar prețul lor crește odată cu dimensiunea și calitatea lor.

Perlele rotunde fără defecte vizibile sunt cele mai rare și  cele mai scumpe.

La perlele aurii ,intensitatea culorii influențează implicit prețul mai mult decât mărimea.

PERLELE NEGRE

Perlele negre produse de midia cu buze negre sunt singurele perle negre naturale,toate celelalte perle negre sunt vopsite sau tratate.

Culoarea ‘’neagră’’ poate varia de la  negru cu nuanță de argintiu ,la gri inchis și gri petrol.

Perlele negre pot avea un luciu aproape metalic.

Prețul:

Perlele negre de foarte bună calitate pot ajunge de  la 200 la 1.000 dolari bucata.

PERLELE DIN  INDONEZIA ȘI  FILIPINE

Acestea sunt perle galbene și aurii  cu luciu de bronz ,lucru care anulează vechea tradiție de a avea și prețui doar perlele albe.

Montate de bijutieri iscusiți, perlele aurii în combinație cu metalul nobil devin adevărate opere de artă.

Perlele indoneziene sunt mai mici decât cele din Marea Chinei și sunt  de o calitate remarcabilă. Perlele indoneziene și filipineze au o paletă de nuanțe de la crem, bej, auriu, până  la bronz închis.Acestea sunt  foarte calitative și  apreciate .De obicei  au sub 10mm.

O perlă aurie intens {fancy} poate ajunge la prețuri exorbitante.

Prețul:

Perlele aurii peste 10mm cu halou intens și fără defecte pot ajunge și la 600 dolari bucata.

PERLELE DE TAHITI

Puține sunt perlele care  rivalizează cu cele de Tahiti atunci când vine vorba despre frumusețe și exotism.

Perlele de Tahiti sunt de un negru natural de neegalat, luciul lor este inconfundabil.

A nu se confunda perlele negre naturale cu perlele negre de Tahiti,în acest caz doar ”culoarea” este naturală. Aceste perle au între 8-9mm și ajung  până la 14mm. Aceste perle sunt mai scumpe datorită faptului că sunt greu de găsit și de asortat  cu un număr suficient de perle de aceeași formă,dimensiune și culoare.

Perlele negre naturale sunt foarte rare și sunt de un negru mai puțin intens,dar cu un luciu special.

Culoarea neagră a perlelor poate  ajunge pâna la un negru-auriu sau negru cu tentă de bronz.

Învelișul din sidef este mai gros decât în cazul altor perle,el poate ajunge până  la 0,2-0,3 mm.

La aceste perle se mai întâlnesc nuanțe de gri,verde închis,verde – oliv și bronz.

Perlele de culoarea bronzului nu sunt dintre cele mai scumpe ,dar sunt foarte interesante și exotice.Media perlelor de Tahiti este de 10-12 mm și foarte rar sub 8mm ,iar cele de 14-18 mm sunt deosebit de rare.

Prețul perlelor:

Prețul perlelor de  dimensiuni între 6 și 10mm au un preț mediu între 50 și 400 de dolari bucata.

PERLELE AUSTRALIENE

Aceste perle sunt cele mai mari perle albe considerate de experți foarte fine și delicate, și, în acelaș timp foarte dorite.

De obicei ,perlele australiene au învelișul de sidef mai gros 2.5-3mm cu timp de creștere mai îndelungat decât cele chinezești și japoneze.

Perlele australiene au culoarea albă  sidefată și albă argintie cu diferite tonuri și nuanțe, dar și bej deschis. Ele se găsesc sub formă rotundă,baroc,fiind simetrice sau asimetrice.

Rar ,perlele australine depășesc 10 mm în diametru.

Varietate de perle

EVALUAREA PERLELOR

Pentru a evalua culoarea și luciul perlelor trebuie examinate  la lumina naturală difuză.Perlele se pun pe o suprafață de culoare neutră, respectiv gri-mediu,dar nu alb.

Perlele se evaluează de către experți cu pregătire gemologică specială în domeniu.

LUCIUL:reprezintă  claritatea și intensitatea imaginilor reflectate pe suprafața perlei.

Micile striații ale sidefului descompun lumina, producând astfel irizația perlei.

GROSIMEA SIDEFULUI

Grosimea sidefului determină longevitatea perlei.

Dacă o perlă are un luciu puternic, înseamnă că stratul de sidef este gros și că perla este rezistentă.

Stratul ideal de sidef este de 0,4-0,8mm.

Prețul

Prețul perlelor poate varia de la 30 de dolari șiragul {în cazul perlelor albe de apă dulce} până la mii sau zeci de mii de dolari siragul, în cazul perlelor naturale.

TRATAMENTE ȘI IMITAȚII

Nu toate denumirile de ,,perlă sunt perle,,.

Adeseori întâlnim denumiri comerciale de perle deși în realitate sunt bile din plastic învelite într-un strat de sidef.

Bile din plastic învelite in sidef

În acest caz perlele pot fi confundate cu ușurință cu perlele naturale.

Este permisă comercializarea perlelor sintetice atâta  timp cât beneficiarul știe despre acest lucru.

Tratamentele perlelor:

Perlele pot fi tratate pentru a le schimba aspectul.

-îmbibarea în nitrat de argint{pentru a le face să pară negre}.

Acest procedeu slăbește sideful perlei și se deteriorează mai ușor.

  • DECOLORAREA-perlele chinezești, de apă dulce și perlele de Akoya, de calitate inferioară sunt adesea decolorate după perforare pentru a primi o culoare mai deschisă și mai uniformă.
  • Dacă procedeul nu este făcut corect,poate slăbi rezistența nacrului {a stratului de sidef} și poate scurta durata de viață a perlei.
  • LUSTRUIREA-se face cu substanțe speciale sau cu ceară de albine.

ATENTIE!-substanțele chimice erodează și degradează sideful perlei  iremediabil.

Nu folosiți parfumuri ,șampon sau alți agenti chimici, de asemenea ,nu le zgâriați și nu le țineți timp îndelungat la întuneric.

Sidef Abalone

Tratamentele perlelor:

  • ACOPERIREA CU PELICULĂ  DIN  SIDEF

Acest lucru se poate observa la pipăit, lupă, microscop și cu instrumente specifice.

Peliculă din plastic la ,,perla,, artificilă

  • VOPSIREA
  • Se practica încă din 1930 și este o practică acceptată  în branșă.
  • Perlele albe sunt înmuiate în colorant roz pentru a primi o nuanță care să le sporească valoarea.
  • Priviți în interiorul găurilor perlelor cu lupa specială pentru a observa semne ale modificării culorii.
  • Perlele aurii de Tahiti pot fi vopsite pentru a dobândi o nuanță mai închisă și a deveni astfel mult mai valoroase.
  • Majoritatea perlelor negre și gri sunt vopsite.
  • O culoare irizată ,precum ,,coada unui păun,, este un indiciu că perla a fost tratată.
  • Dacă perlele au suprafața neregulată,în cavități se observă depuneri de culoare.
  • Dacă perlele dintr-un șirag au aceeași culoare,ton și nuanță,acest lucru este un indiciu că sunt vopsite.

IRADIEREA {tehnică de tratare}

Perlele de apă dulce sunt bombardate cu raze gama pentru ca nucleul lor să se înnegrească, astfel încât sideful primește o nuanță mai închisă.

Iradierea oferă  perlelor o culoare irizată gri-verde-albastră.

Se observă  nucleul {haloul exterior central}înnegrit.

Recunoașterea și identificarea perlelor

Un prim și simplu test este frecarea perlei naturale de vârful dintelui {acolo unde sensibilitatea este mai mare} și ve-ți simți perla foarte abrazivă și nisipoasă.

Cu o lumină specială dacă priviți în interiorul perlei, acolo unde a fost găurită,  vedeți foarte distinct liniile de creștere ale sidefului care trebuie interpretate de către gemologi.

Diferențele dintre perlele  naturale și cele de cultură:

Perlele valoroase și deosebite ,care au crescut natural, au grosimea sidefului mult mai mare, iar cele de cultură au sideful subțire.

Perle cu sidef gros

O altă metodă pe care nu o recomandăm  este verificarea perlei cu acid pentru verificat aurul, denumit și apă regală, care în momentul în care o perlă  natural este  atinsă  începe să facă reacție și să reacționeze vizibil.

Dacă perla nu este naturală nu prezintă nici o reacție.

Nu recomandăm acest test deoarece poate afecta perla.

Studierea la microscop:

Studierea se face la microscop de către gemologi experimentați care pot identifica cu exactitate proveniența și natura perlei analizate.

Apelați la un specialist gemolog cu experiență.

Perlele sunt analizate,identificate și clasificate de către gemologi seniori cu experiență îndelungată,specializați în  perle, și evaluate  în condiții de laborator.

Moisanitul

Efect de dublă reflexie în pavilion la moisanit

Moisanitul a fost descoperit de Henri Moissan în 1893.

Moisanitul  se găsește atât în stare naturală (în natură) cât și în stare   artificială făcut de mâna omului în laborator.Moisanitul natural se găsește foarte rar.

Este cunoscut ca un substitut (înlocuitor) al diamantului asemănător ca  strălucire dar totuși atât de diferit.

Moisanitul nu este  diamant   și este clasificat  ca  simulant sintetic  al diamantului.

Acest lucru înseamnă că este asemănător la prima vedere dar diferit în compoziția fizică și chimică.

Structura chimică a diamantului  este carbonul  cu duritatea  10 pe scara lui Mohs iar moisanitul este alcătuit din carbură de siliciu (SIC) cu  duritatea 9,25 pe scara lui Mohs.

În general moisanitul nu prezintă incluziuni ,rareori întâlnim incluziuni alb-lăptoase.

Ca trăsătură specifică moisanitul șlefuit rotund are greutatea mai mare în carate decât pare în raport cu un diamant.

Spre deosebire de diamante,  moisanitul prezintă dubla reflexie și birefrigența specifică ușor de recunoscut.

Moisanitele nu se clasifică după culoare la fel ca diamantele dar ca etalon de identificare este bine de știut că majoritatea  moisanitelor  se întâlnesc  cu  echivalentul  nuanței de gălbui respectiv  culorile I-J-K dar în ultimul timp au fost produse și moisanite care au culori superioare respectiv  culorile E-F-G dar si nuante de verzui sau verde.

Prețul moisanitului este în general între 200 și 700 euro/carat.

În străinătate moisanitul se comercializează în magazine specializate și este un înlocuitor mai accesibil al diamantului având strălucire și reflexie deosebite.

Folosirea moisanitului în bijuterii ca înlocuitor al diamantului fără înștiințarea beneficiarului este ilegală și imorală.

Moisanitul se identifică și clasifică de către gemologi.

Diasporul si sultanitul

Diasporitul sau diasporul provine din limba greacă , înseamnă diasporă și este o gemă naturală care provine în principal din Turcia, dar a fost descoperit pentru prima oară în Rusia și S.U.A în 1801.

Diasporitul {diasporul} este una din puținele geme naturale alături de alexandrit care prezintă  proprietatea de  schimbare a culorii.

Diasporitul are duritatea relativ mare 6,5-7 pe scara lui Mohs.

Diasporitul  prezintă clivaje unidirecționale,  orizontale, iar acest lucru face ca șlefuirea acesteia să fie mult mai dificilă decât în cazul altor geme naturale.

Este bine de știut că numele de sultanit sau csarit sunt denumiri comerciale pe când mineralul în sine se numește diasporit {diaspor}.

În majoritatea cazurilor sultanitul întâlnit în bijuterii este sintetic, făcut în laborator de mâna omului.

Cu toate acestea sultanitul sintetic este foarte plăcut ochiului, iar culorile sunt  mai intense decât la diaspor.

Diferențe

Diasporitul natural prezintă clivaje orizontale și incluziuni naturale vizibile cu ochiul liber.

Sultanitul sintetic nu prezintă incluziuni și clivaje.

Prețul

Prețul diasporitului în general este cuprins între 50 și 200 dolari/carat în funcție de intensitatea culorii,forma,mărimea și transparența acestuia.

Diasporul  se identifică și se certifică de către gemologi.

Fluorescenta pietrelor pretioase

Diferite culori și intensități de fluorescență la diamante.

Fluorescența este o reacție cromatică la expunerea pietrei prețioase la  lumina ultravioletă.{UV}

În cazul diamantelor, aproximativ 30%prezintă diferite grade de fluorescență.

Gradele de fluorescenţă la pietre prețioase sunt:

Fără fluorescenţă {none}

Fluorescenţa slabă {faint}

Fluorescenţa medie {medium}

Fluorescenţa puternică {strong}

Fluorescenţa foarte puternică {very strong}

Nu toate pietrele prețioase prezintă  fluorescență, iar aceasta  nu este identică.

În afara carbonului care se întâlneşte în mod obișnuit în pietrele prețioase,  prezenţa nitrogenului ,a aluminiului, a borului și a altor elemente poate cauza  o fluorescenţa  atipică.

Când două sau mai multe elemente enumerate mai sus înlocuiesc atomii de carbon rezultă fluorescenţa.

Când aceste materiale sunt dispersate în piatra prețioasă, rezultatul este diferit faţă de cel obţinut atunci când atomii sunt grupaţi în fascicule sau agregate.

Nuanta pietrelor pretioase

Nuanța este elementul de bază care se observă la prima vedere într- o culoare.

Nuanța este gradația de o altă culoare ca  intensitate  într-o piatră prețioasă.

Adeseori întâlnim atât la diamante cât și la pietrele prețioase ,într-o singură piatră, atât culoarea cât și nuanța.

În cazul de mai sus safirul este galben cu nuanță  de portocaliu închis.

Pietrele prețioase pot  prezenta două  sau chiar trei nuanțe în funcție de prezentața elementelor interne.

Pietrele prețioase care conțin culoare și nuanță au valori ,respectiv prețuri  diferite, în funcție de raritatea nuanței dintr-o culoare.

De exemplu, nuanța de maro dintr-un safir galben este mai puțin valoroasă decât nuanța  portocalie  dintr-un safir galben.

Cu toate acestea pietrele prețioase care conțin doar culoare sunt mult mai valoroase și mai apreciate decât pietrele prețioase care conțin  culoare și nuanță.

Dacă piatra prețioasă conține doar culoare fără nuanțe străine cu saturație și dispersie medie, atunci piatra prețioasă  are valoare maximă din punctul de vedere al culorii.

Observație

Albul și negrul nu sunt considerate nuanțe.

Duritatea pietrelor prețioase

În cazul mineralelor și al pietrelor prețioase, duritatea se referă în primul rând la modalitatea în care este zgâriată, piatra supusă analizei în raport cu alt obiect precum și rezistența la tăiere și slefuire.

Pietrele prețioase prezintă  diferite tipuri de durități clasificate pe scara lui Mohs.

Duritatea este un element important în identificarea și clasificarea pietrelor prețioase.

Instrumentul principal pentru identificarea durității este creionul de duritate.

Un set de zece creioane corespondente cu fiecare tip de duritate de la 1 la 10 pe scara lui Mohs.

Fiecare creion are în vârf un mineral corespondent gradului de duritate.

Dacă creionul nu zgârie piatra prețioasă supusă examinării, atunci se trece la o treaptă superioară de duritate pâna la identificarea durității exacte.

Proba de duritate nu trebuie să aibă mai mult de 1-2mm și nu trebuie să fie vizibilă, de preferat să se facă pe pavilion.

Proba de duritate se face cu acordul proprietarului pietrei prețioase și nu trebuie să afecteze vizibil piatra supusă analizei.

Terminologia durității

Mineralogul Friedrich Mohs (1773-1839) a introdus terminologia duritatea la zgâriere.

Duritatea la zgâriere a definit-o ca rezistența mineralului atunci când acesta este zgâriat cu un obiect ascuțit.

Mohs a dezvoltat o scară de comparație  în care a folosit minerale cu diferite grade de duritate care se folosesc și în ziua de astăzi:

1-2:minerale moi

3-5:minerale mediu-dure

6:minerale dure

8-10:minerale foarte dure

Duritatea pricipalelor minerale pe scara lui Mohs

Duritatea pe scara lui Mohs Mineral Formula chimică Duritatea
1 Talc Mg3Si4O10(OH)2 1
2 Gips CaSO4·2H2O 3
3 Calcit CaCO3 9
4 Fluorit CaF2 21
5 Apatit Ca5(PO4)3(OH,Cl,F) 48
6 Feldspat KAlSi3O8 72
7 Quart SiO2 100
8 Topaz Al2SiO4(OH,F)2 200
9 Corund Al2O3 400
10 Diamant C 1600

 

Duritatea unei pietre prețioase este una dintre  cele mai importante  proprietăți ale pietrelor prețioase.

Cu cât o piatră prețioasă  este mai dură, cu atât aceasta poate fi mai bine șlefuită.

Analizarea exactă  a durității  este  un  element esențial pentru identificarea pietrelor prețioase.

Rezistența la tăiere/șlefuire

Rezistența la tăiere și șlefuire este un element important în șlefuirea pietrelor prețioase.

Este o adevarată  artă  șlefuirea  fină a pietrelor prețioase și există foarte puțini specialiști  care   stăpânesc  această  abilitate.

Clivajul

Clivajul se referă  la structura de legatură a atomilor .

Clivajul se folosește pentru a separa cristale mari și pentru a îndepărta imperfecțiunile interne.

Șlefuitorii de pietre prețioase trebuie să țină cont de clivaje la șlefuirea pietrelor.

Pentru șlefuirea pietrei prețioase, este suficientă o mică  fisură sau tensiune internă  pentru a deteriora piatra prețioasă.

O temperatură  ridicată  poate cauza fisuri sau tensiuni interne de-a lungul planului de clivaj iar piatra se poate deteriora sau sparge.

Șlefuirea finală a unei pietre prețioase are o influență  majoră  în frumusețea și valoarea  acestora.

Diamantele perfecte – Sageti si inimi

Este cunoscut faptul că din minele de diamante se extrag cantități impresionante de  diamante și cu toate acestea diamantele sunt foarte scumpe.

Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că din totalul diamantelor extrase, sub 30% din totalul acestora sunt ,,potrivite,, pentru șlefuire și montarea lorîn bijuterii.

Acest lucru se întâmplă datorită culorii improprii sau a multiplelor incluziuni, lucru care le face complet neatractive  ochiului uman.

Un alt criteriu deosebit de important în frumusețea incomparabilă a diamantelor este șlefuirea finală (finish grade).

Din totalul diamantelor șlefuite sub 1% dintre acestea prezintă calități optice și fizice aproape perfecte.

Aceste diamante se numesc diamante ,,Săgeți și inimi,, respectiv Hearts and Arrows.

Când privim diamantele de sus prin tablă se vede efectul de ,,săgeți,, iar la observare  prin pavilion se vede un efect de ,,inimi,,.

Acest efect vizual deosebit se datorează  principalelor cinci elemente respectiv:

-unghiul pavilionului

-unghiul coroanei

-mărimea tablei

-lungimea rondistului

-lungimea fațetelor stea

Diamantele săgeți și inimi se mai numesc diamante XXX respectiv excellent cut,excellent symmetry,excellent polish.

Identificarea diamantelor săgeți și inimi se face cu o lupă specială diferită de lupele obișnuite și de către gemologi specialiști.

Un diamant gradat cu sintagma săgeți și inimi poate să-i dubleze prețul.

Diamantele săgeți și inimi sunt cele mai speciale diamante din punctul de vedere al șlefuirii.

Safirul

Numele de safir provine din limba latină și din limba greacă și are  origine din sanscrită respectiv sapphires și sapheiros.

Apare in Biblie de mai multe ori reprezentând cerul. Safirul a fost considerat că ar  avea proprietăți mistice și religioase.

Safirul albastru era  considerat apanajul  regalității și al nobleței.

Deseori safirul este întâlnit în bijuteriile istorice.

În Evul Mediu ,safirul era considerat pietra episcopală ,folosit de prelații bisericii.

Safirul este o piatră prețioasă din familia corundulului.

Safirele prezintă în general incluziuni evidente, uneori vizibile cu ochiul liber.

Cu toate acestea safirele prezintă mai putine incluziuni decât rubinele.

În  general  se  regăseşte  sub  diferite  nuanţe  de  albastru,  de  la  albastru  indigo  la  albastru deschis , aproape  alb.

Această culoare specială  este  datorată  oxidului  de  metal.

Safirele pot  avea  şi culoarea  roşie,  galbenă,  portocalie,  mov,  alb, verde,roz  datorită  prezenţei   diferitelor elemente.

Proprietăți:

Structura chimică Al2O3.

Safirul are  duritatea  9  pe  scara  lui Mohs.

Gravitaţia specifică este de aprox.3,99 cu foarte mici excepţii 4,00.

Are indicele de refracţie de 1,76  până la 1,77.

Densitatea – 3,97-4,05

Birefrigenţa –  0,008

Fluorescența safirului

În general, safirul nu prezintă fluorescență, dar dacă safirele au  un conținut ridicat de metal și crom pot emite o  fluorescență rozalie sau roșiatică.

La  analizarea prin polariscop safirul poate prezenta doi indici de refracţie.

Safirul nu prezintă o fluorescență evident sau chiar de loc..

Unele safire albastre pot emite totusi un grad de fluorescență slabă.

Culoarea safirelor

Culoarea  se datorează în principal ionilor de titan,crom și metal.

Cel mai valoros safir albastru este safirul Albastru Regal

Acesta prezintă o culoare albastră medie spre intens, cu saturație de culoare uniformă pe toată suprafața pietrei prețioase.

Safirul albastru este cel mai cunoscut și cel mai dorit tip de safir.

Cu toate acestea ,safirele albastre indigo, fără grad de transparență și strălucire nu sunt foarte valoroase și sunt clasificate în grupa a II-a de preturi.

Culorile diamantelor

Așa cum probabil se știe diamantul este o piatră prețioasă  foarte rară cu duritatea 10 pe scara lui Mohs.

Diamantele în general sunt de culoare albă.  Diamantele colorate sunt mult mai rare decât diamantele albe.

Diamantele prezintă  11  culori de bază, plus culoarea albă.

Cele 11 culori sunt: Galben,maro,roșu,portocaliu,verde,mov,roz,negru,gri,albastru,violet la care se adaugă culoarea albă.

Deseori se întâlnesc diamante compuse din două culori de exemplu roz cu ton de maro sau maro cu ton de galben  cu diferite intensități de culoare și ton.

Diamantele colorate pot avea culoare naturală sau culoare artificială.

Culoarea artificială sau modificată se face prin diferite procedee tehnice în condiții de laborator.

Diamantele care au culoarea modificată trebuie specificate în raportul gemologic.

Ca particularitate diamantul alb este singurul diamant al cărei lipsă de culoare îi sporește valoarea.

Diamantul maro ,urmat de cel galben este cel mai accesibil ca preț.

Acest lucru nu înseamnă  că nu sunt  valoroase ci pur și simplu nu sunt așa căutate ca  diamantele  albe.

Diamantele ajung să fie colorate datorită elementelor exterioare ca azot,bor,fier,sulf ,în timpul cristalizării lor.

Diamantele se clasifică după culoare de la  D – Z , diamantele cu intensitate și dispersie de culoare mai intensă decât culoarea Z sunt  denumite diamante fancy, diamante care prezintă o culoare specială.

Diamantele care prezintă culori speciale (fancy) sunt denumite și diamante de investiție,sporindu-le valoarea datorită unicității lor.

Gradele de saturație la diamantele colorate sunt:

Intens deschis(fancy light),intens(fancy),intens puternic(fancy intense),intens strălucitor(fancy vivid),intens închis(fancy deep),intens întunecat(fancy dark).

Prețul diamantelor colorate:

Diamantele colorate pot  costa dublu,triplu sau de zeci de ori mai mult decât un diamant alb,maro sau galben.

Prețul se stabilește în funcție de intensitatea,raritatea,dispersia,mărimea,gradul de șlefuire,simetria și frumusețea diamantului.

Aceste clasificări și evaluări se fac de către gemologi profesioniști în condiții de laborator.