Istoria diamantelor

Centrul Gemologic Român vă invită să faceți o scurtă călătorie în lumea diamantelor și a pietrelor prețioase.

Istoric

Din cele mai vechi timpuri diamantele au fost  învăluite în mister cu proprietăți unice,mistice și  inegalabile.

Cele mai ,,tinere,, diamante au 900 milioane de ani iar cele mai ,,bătrâne,, aproximativ trei miliarde de ani.

Diamantele sunt cunoscute și folosite de peste 4500 ani și sunt considerate cele mai misterioase,strălucitoare,rare și scumpe pietre prețioase.

Diamantele și pietrele prețioase sunt studiate de gemologi și incluse în știința gemologiei.

Diamantele se formează  la mari adâncimi în inima vulcanilor , sunt compuse din carbon , la presiuni și temperaturi foarte mari.

Descoperite și exploatate în India au ajuns în toate colțurile lumii.

Cu proprietăți fizice,chimice și optice unice au fost râvnite din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre.

În prezent peste 20 milioane de persoane lucrează cu diamante și pietre prețioase în exploatare,identificare,clasificare,șlefuire și certificare.

Proprietăți curative

În antichitate și Evul Mediu, diamantele erau considerate ca având proprietăți vindecatoare considerându-se că ajută la boli psihice,pierderi de memorie,infecții,dureri de stomac și chiar la pierderea în greutate.

În zilele noastre diamantele sunt considerate benefice pentru afecțiunile mintale,diabet și pierderea în greutate existând diferite metode pentru folosirea diamantelor în acest scop.

Miturile diamantelor

Diamantele erau considerate divine și invincibile  folosite în nenumărate scopuri ca;

 Decorarea armelor.

Pieptarele războinicilor  pentru a oferi protecție divină celor care le poartă.

Obiecte de cult

Bijuterii

Comerț

 Catastrofa din 14 aprilie 1912

 Legenda spune că vasul Titanic s-a scufundat datorită prezenței la bord a vestitului diamant Hope care a provocat nenumărate nenorociri și decese neelucidate nici până în zilele noastre.

Se spune că cei care au furat diamante au fost ajunși de blestemele foștilor proprietari și au murit în condiții misterioase.

Istoria diamantelor în lume

Hindușii

Hindușii credeau că diamantele atrag fulgerele și mania zeilor având proprietăți mistice și miraculoase.

Exploatate pentru prima oară în India ,acestea au fost montate în ochii zeităților hinduse,obiecte de cult și bijuterii sacre.

Legenda spune că un rege indian a băut în fiecare zi praf de diamant zilnic sperând că acest lucru îl va face nemuritor. Lucru care nu s-a întâmplat.

Legenda  spune că însuși Alexandru Macedon a descoperit o veche mină de diamante protejată de șerpi veninosi și zei răzbunători.

Alexandru a folosit mai multe oglinzi pentru a devia șerpii și blestemele, și a ajuns în posesia diamantelor.

Egiptenii.

Primele diamante au ajuns în Egipt din India unde erau venerate în obiecte de cult și statuile zeilor.

Pentru a avea o protecție suplimentară egiptenii au ,,adoptat,, imediat diamantele ca obiecte de cult.

Acum  mai bine de 4000 de ani în Egipt, în vremea faraonilor, printre primele diamante au fost montate în simbolul suprem al faraonilor Ankh.

Șlefuirea primelor diamante era foarte primitivă neavând mai mult de 4-8fațete departe de șlefuirea modernă din zilele noastre.

Diamantele erau apanajul exclusiv al faraonului.

Evreii

Evreii au folosit diamante și pietre pretioase în pieptarele preoților de la Ierusalim oferindu-le puterea supremă.

Diamantele și pietrele prețioase erau folosite în obiecte de cult și chiar arme oferind protecție și invicibilitate.

Primele consemnări apar în Biblie, în Exodul 28;18 și Ezekiel 28;13.

Diamantele au fost numite Yahalom denumire păstrată până în zilele noastre în limba ebraică.

Evreii au apreciat diamantele din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre desavârșind gemologia.

În timpul celui de al doilea Război Mondial au fost deportați 1.645 de membrii evrei ai Bursei de Diamante din Anvers supraviețuind doar 355 persoane, o latură de tristă amintire a aceste nobile meserii.

În ciuda razboaielor și conflictelor în Israel există cea mai mare bursa de diamante din lume,Bursa de Diamante din Ramat-Gan cu aproximativ 15.000 de membrii.

Romanii și grecii

 Grecii credeau cu tărie că diamantele sunt lacrimile zeilor.

În mitologia greacă se credea că diamantele sunt  stele căzute pe pamânt.

Lucru nu departe de adevăr dovedindu-se în zilele noastre că unele diamante au ajuns pe pamânt în meteoriți.

Grecii au denumit diamantele Adamas care înseamnă indestructibil, de necucerit.

Nume de unde provine cuvântul  modern DIAMANT.

Grecii credeau că dacă atingi colțurile casei cu un diamant casa va fi protejată de furtuni și trăznete.

Romanii au fost producători vestiți de inele și bijuterii cu carneol,agat,rubine,safire și diamante.

Romanii apreciau în mod special gemele organice, chihlimbarul,perlele,sideful dinți și colți de animale. Romanii au făcut chiar  un drum special până în Gdansk, Polonia pentru exploatarea chihlimbarului.

Romanii foloseau pietrele prețioase în multe scopuri,pentru afirmarea statutului social,roluri totemice și de cult,bijuterii și decorarea armelor.

Bizantinii.

Cunoscuți făurari de bijuterii cu pietre prețioase,bizantinii au preluat și îmbunătățit până la desăvârșire bijuteriile fine adoptând cele mai bune tehnici de prelucrare a metalelor și pietrelor prețioase atât din Orientul Mijlociu cât și de la Imperiul Roman și nu în ultimul rând de la popoarele migratoare cum ar fi celții și goții.

Altarele bisericilor și icoanele erau deseori împodobite cu pietre prețioase.

Bizantinii și romanii au folosit în mod frecvent pietrele prețioase sculptate în sigiliile nobililor,fibule și bijuterii.

Otomanii.

Foloseau în egală măsură două tipuri de diamante, diamante tăietura veche (Old Cut) și diamante tăietura veche Rose Cut (diamante fără pavilion).

Otomanii foloseau bijuterii elaborate cu influențe persane,bijuterii frumoase cu accentul pus în egală măsură pe metalul nobil,pietrele prețioase și emailuri nobile.Făuritorii de bijuterii și slefuitorii de nestemate aveau statut special în Imperiul Otoman fiind privilegiați.

Otomanii foloseau pietrele prețioase atât ca  podoabe cât și ca obiecte decorative,arme și obiecte de cult.

America de Sud.

În sec.XVIII și XIX  a fost brevetată o tăietură specială  ,,Cushion,,în formă de dreptunghi ,care are colțurile slefuite,diamant în formă de pernă.

Tăietura Cushion a fost îmbunătățită considerabil în vremurile moderne fiind redenumită Cushette.

Se descoperă primele mine cu pietre prețioase.

Ametiste,smaralde,turmaline și multe altele.

Devin faimoase minele și zăcămintele de smarald pentru buna lor calitate.

Europenii.

În Europa, șlefuirea și clasificarea diamantelor au avutcel mai mare avânt. Diamantele au fost aduse și comercializate de către negustorii venețieni din Egipt și India până pe bătrânul continent.

Primul centru de comerț cu diamante a fost în Veneția,ulterior  în Bruges a luat ființă primul centru de șlefuire în jurul anului 1330 , mutându-se pentru un mai bun acces al comercianților portughezi în Anvers(Antwerp) în anul 1447.

Șlefuirea diamantelor se făcea cu ajutorul unei roți similare cu roata olarului trasa de măgari.

Diamantele erau șlefuite cu ajutorul unei paste dure făcută din praf de diamant și ulei de masline uscate la soare.

Prima breaslă a șlefuitorilor de diamante ia ființă în Nurnberg ,în anul 1375.

Șlefuitorii din Nurnberg au încercat să dezvolte șlefuirea diamantelor, cu toate acestea, fațetele șlefuite ale acestora au avut la început forma de octaedru, cu    6-8 fațete, fără o culoare,claritate și o șlefuire optimă.

În anul 1480, flamandul Louis Van Berquem inovează mai multe tipuri de șlefuire ca brioletă,pară, triunghi și îmbunătățește cele existente deja.

În Evul Mediu diamantele nu aveau mai mult de 12-14 fațete.

Printre primele tăieturi și șlefuiri îmbunătățite  au fost făcute de către italianul Peruzii în jurul anilor 1650-1680 și inventează tăietura Mazarin.

Peruzii a șlefuit primul dimanat tăietura rotundă (briliant) cu aproximativ 17  fațete și a fost considerată cea mai revoluționară șlefuire.

Ulterior a sporit numărul fațetelor șlefuite la 33, lucru excepțional pentru acea vreme.

În jurul anilor 1760 a apărut tăietura Amsterdam  cunoscută sub numele de Old European Cut.

Aceasta tăietură era similară tăieturii Peruzzi ,dar cu mai multe fațete, respectiv 57-58 dispuse asimetric.

Ca o caracteristică, tăietura  Amsterdam are coroana tablei foarte înaltă și caletul tăiat semnificativ.

La începutul anilor 1800 apare tăietura ,,veche,,Old cut,cu tabla mult mai joasă și unghiul fațetelor superioare mult mai înclinate refractând mai multă lumină.

Tăietura Tolkowsky  1919.

Brevetată de către Marcel Tolkowsky, evreu polonez  șlefuitor de diamante,gemolog  și matematician a calculat cu exactitate modul de propagare,refracție și reflexie a luminii în diamant reușind să breveteze  șlefuirea ideală.

Considerată prima șlefuire superioară de diamant rotund tăietura briliant cu 58 de fațete respectiv 57 plus caletul.

Tolkowsky a fost primul care a observat  faptul  că șlefuirea semnificativă a caletului diminuează lumina refractată.

Începând cu anul 1919, diamantele nu au mai fost șlefuite cu,caletul tăiat semnificativ ci doar parțial șlefuit în cazul diamantelor de dimensiuni mari.

Tolkowsky a calculat simetria,unghiul coroanei  fațetele pavilionului,rondistul și numeroase  elemente tehnice pentru strălucirea ideală.

Principala îmbunătățire a fost eliminarea șlefuirii semnificative a caletului și reducerea greutății din coroană și tablă.

Șlefuirea Tolkowsky este folosită și in zilele noastre.

Rușii

 O legendă relativ recentă este momentul execuției familiei Romanov.

Odată cu abdicarea Țarului Nicolae al II lea în 15 martie 1917 și  preluarea  puterii de către comuniști de la familia Romanov, aceștia au fost ținuți captivi  într-o casă din Siberia.

Se spune că gloanțele au ricoșat din corsetele tinerelor prințese deoarece aveau cusute în haine nenumărate diamante,lucru total greșit.

Diamantele au cea mai mare duritate respectiv 10 pe scara lui Mohs dar nu sunt incasabile.

Dacă ve-ți lovi un diamant cu un corp contondent acesta se va sparge.

Un  mister neelucidat este dispariția vestitei  camere de chihlimbar, o adevarată operă de artă dispărută în a doua conflagrație mondială și reconstruită recent.

Bijuteriile Faberge făurite de bijutierul Țarului, erau faimoase în toată lumea.

Bijutierul Faberge a  făcut  bijuterii faimoase de mare valoare, cu diamante și pietre prețioase, cunoscute,apreciate și admirate în întreaga lume.

Bijuteriile unice personalizate și pietrele prețioase care au aparținut familiei imperiale ruse sunt de asemenea deosebit de apreciate pentru finețea, detaliile și migala cu care au fost executate.

Diamantele si bijuteriile cu diamante au avut o puternica influenta franceza.

Nu în ultimul rând, faimosul email de Tulla a impodobit numeroase bijuterii și obiecte decorative.

Românii

În țara noastră bijuteriile cu diamante și pietre prețioase se găseau cu precădere  în familiile înstărite.

România sec.XVIII si XIX ca țară francofonă a preluat din moda franceză  bijuteriile cu diamante și pietre prețioase.

Bijuteriile cu influență franceză erau  elaborate,complexe ,deseori colorate cu diferite emailuri și picturi.

În perioada interbelică, bijuteriile cu pietre prețioase au dobândit influențe germane , austriece ,sobre și practice.

Erau apreciate pentru strălucirea inegalabilă ,folosite în bijuterii și nu erau considerate ca instrumente de investiție.

În perioada comunistă, până în anul 1989, bijuteriile și mai ales bijuteriile cu diamante au fost restricționate sau chiar interzise.

După 1989, diamantele și pietrele prețioase au traversat un con de umbră începându-se achiziționarea masivă de bijuterii din aur fără pietre prețioase.

 În anul 1991 au apărut primele magazine cu bijuterii particulare.

Magazinele de bijuterii comercializau podoabe prețioase achiziționate mai ales din Turcia,Italia și Orient.

Începând cu anii 1993-1994 apar primii producători privați de bijuterii.

În anul 2000  apar timid magazinele cu bijuterii cu diamante în marea lor majoritate din import.

În 2014 a luat ființă prima organizație gemologică din România.

După anul 2014 conștientizarea importanței gemologiei și  studierea pietrelor prețioase a luat un avânt fără precedent și astfel apar primii specialiști acreditați în munca cu pietrele prețioase.

Diamantele și pietrele prețioase devin și instrumente de investiție, nu doar podoabe.

 Evoluția diamantelor și a gemologiei. Epoca modernă

Ia ființă prima organizație gemologică în Anglia,Londra în anul 1925.

În jurul anilor 1920 reapare moda inelelor de logodnă cu origini în vechiul Egipt.

Se spune că este benefic să porți un inel cu diamant pe mâna stângă.

La mâna stângă există o venă care duce direct la inimă și transmite energiile diamantelor la inimă și în tot corpul.

Începând cu anul 1990 s-au dezvoltat masiv instrumentele,standardele și procedurile gemologice.

Între anii 1990 și 2000 s-a făcut un salt tehnologic echivalent cu 500 de ani anteriori datorită evoluției instrumentelor,internetului și tehnologiilor moderne.

P.I.B. ul  multor țări depinde de exploatarea ,șlefuirea și clasificarea diamantelor și a pietrelor prețioase.

Diamante faimoase în lume.

O parte din cele mai faimoase diamante au rămas la fel de incitante, controversate și misterioase, din vechime până în zilele noastre.

Diamantul Koh-I-Noor cu o greutate inițială de 186 carate iar după șlefuire având greutatea finală de 105 carate.

Diamantul Orlov cântărind 787 carate.

Diamantul Hope-Diamant albastru provenit dintr-o statuie hindusă 115,16carate

Diamantul Cullinan având o greutate de 530carate

Diamantul Centenary având o greutate de 273 carate

Diamantul Tiffany.Diamant galben intens având o greutate de 287 carate.

Diamantul Regent.Diamant execepțional, în greutate de 141 carate

Toate aceste diamante faimoase au fost însoțite de istorii tumultuoase,furturi,intrigi,crime și chiar blesteme.

Descoperiri de ultimă oră.

Cercetătorii din întreaga lume au reusit să folosească proprietățile unice ale diamantelor în numeroase domenii ca;

medicină,electronică,spatiul aerian,industria bijuteriilor,tăiere-șlefuire,bursă,comerț.

Cercetătorii au reusit să extragă  ADN-ul din microfisurile pietrelor prețioase reușind astfel să identifice foștii proprietari.

În medicină se fac pași importanți în folosirea nanoparticulelor de diamant.

Și povestea merge mai departe…………….

Diamantele albe

Deseori diamantele albe sunt confundate cu diamantele incolore.

Atât diamantele albe cât și diamantele incolore par identice la o primă vedere, dar în realitate sunt foarte diferite.

Termenul de diamante albe în raport cu alte diamante colorate este greșit și se referă la diamantele incolore.

Diamantele albe nu se clasifică în culorile D – Z deoarece acestea au o culoare distinctă.

Diamantele albe își datorează  culoarea   incluziunilor submicroscopice,acestea absorb lumina și o retransmit diferit făcând diamantul să pară  opac-lăptos,opac sau semitranslucid de culoare albă.

Diamantele albe prezintă o dispersie și saturație uniforma  de culoare pe toată suprafața diamantului.

Nu trebuie să se confunde diamantele albe (datorită incluziunilor specifice albe) cu diamantele opace și fără transparenta.

Diamantele albe au o clasificare aparte și ajung să se comercializeze  cu sume foarte mari de bani datorită  unicității acestora.

Identificarea și clasificarea diamantelor albe se face de către gemologi experimentați.

De ce sunt diamantele fluorescente

Un diamant care produce o reacţie cromatică la expunerea cu lumina ultravioleta este un diamant care produce efectul optic de fluorescență.

Aproximativ 30% din diamante emit fluorescenţa cu diferite grade de intensitate.

Fluorescenţa este vizibilă la expunerea cu raze  ultra-violete respectiv cabinet gemologic cu U.V.

Gradul de intensitate a luminii ultra-violete este identificat și clasificat de către gemologi specializați.

Gradele de fluorescenţă la diamante sunt:

– Fără fluorescenţă (none);

– Fluorescenţa slabă (faint);

– Fluorescenţa medie (medium);

– Fluorescenţa puternică (strong);

– Fluorescenţa foarte puternică (very strong).

Fluorescenţa este cauzată de anomaliile şi iregularităţile din structura atomilor din interiorul diamantului şi a conditiilor  în care s-a format mineralul.

În afara carbonului care se întâlneşte în mod frecvent în  diamante,prezenţa nitrogenului,aluminiului , borului sau a altor elemente chimice  în  structura internă  a diamantelor poate cauza  o fluorescenţă atipică.

Când două sau mai multe elemente enumerate mai sus înlocuiesc

atomii de carbon rezultă fluorescenţa.

Când aceste elemente sunt dispersate în diamant, rezultatul analizei este

diferit faţă de cel obţinut atunci când atomii sunt grupaţi în fascicule sau

agregate.

Fluorescența la alte tipuri de șlefuiri.

Unele diamante cu șlefuiri atipice ca,Cushion,Marchiz,Ovală pot prezenta fluorescența cu dispersie neregulată  sau chiar zonală datorită tăieturii și șlefuirii.

În acest caz diamantele se studiază in unghiuri de incidență diferite   pentru identificare și clasificare.

Fluorescența diamantelor  montate în bijuterii se identifică și clasifică diferit față de diamantele nemontate.

În aceste cazuri unghiul de incidență și unghiul critic se  interpretează diferit.

Fosforescența

Unele diamante  după îndepărtarea sursei de lumină ultravioletă

continuă câteva secunde emisia luminii vizibile .

 Acest grad de fluorescenţă foarte intensă se numeşte

fosforescenţă.

Fluorescența atipică

În urma cercetărilor şi analizelor făcute de grupul nostru de gemologi

am constatat că  anumite diamante pot prezenta  fluorescenţa întreruptă,

neregulată,locală  sau de culoare alb-opacă (cretoasă) uneori  pot prezenta  fluorescența  roz, verde intens, roşu intens, portocaliu sau alte culori atipice.

În acest caz există  posibilitatea de a avea un diamant atipic,culoare modificată sau culoare schimbată sau diamante sintetic (lab grown).

 O alta posibilă cauză a fluorescențelor atipice  este posibilitatea  de a avea un diamant la care culoarea iniţială  a fost schimbată prin încălzire, bombardare sau alte procedee de laborator.

Mituri despre fluorescență.

-Se consideră că diamantele fără fluorescență sunt mai valoroase.

Greșit.

Diferitele grade de fluorescență,prezența sau absența acesteia nu influențează valoarea unui diamant.

-Diamantele cu fluorescența intensă afectează  sănătatea.

Greșit.

Prezența sau absența fluorescenței nu afectează sănătatea.

-Fluorescența se poate identifica fără  lumina U.V.

Greșit.

Cu ochiul liber, fără instrumente și condiții de laborator gradele de fluorescență nu se pot identifica și clasifica.

Identificarea și clasificarea gradelor de fluorescență se face de către gemologi cu instrumente gemologice și în condiții speciale.

Trigoanele diamantelor

Trigoanele diamantelor sunt semnatura inconfundabila ale diamantelor.

 Trigoanele sunt caracteristici specifice sub forma unor triunghiuri  in structura  diamantului (neslefuit).

Diamantele au structura moleculara tetraedrala iar atunci cand atomii de carbon se unesc formeaza caracteristici specifice in forma de triunghi.(trigoane)

Nu trebuie confundata slefuirea triunghiulara finala  cu trigoanele  diamantelor neslefuite.

In marea majoritate a cazurilor nu vom gasi trigoane la alte pietre naturale.

Trigoanele diamantelor sunt un indiciu credibil ca diamantul (neslefuit)este natural.

In marea majoritate a cazurilor nu vom intalnii trigoane la diamantele slefuite acestea fiind eliminate in urma slefuirii,polisarii si slefuirii finale.

Cu toate acestea in cazuri foarte rare putem sa intalnim trigoane si la diamantele slefuite.

In cazul diamantelor slefuite  nu sunt vizibile si pot fi intalnite pe rondist sau sub rondist sub forma de extrafateta.

Extrafatele nu afecteaza claritatea diamantului.

Identificarea si clasificarea extrafatetelor cu trigoane se face de catre gemologi experimentati.

Diamantele Cushion versus Cushette

O confuzie frecventă apărută atât în rândurile neinițiaților cât și în rândul inițiaților în gemologie este diferența dintre tăietura Cushion și Cushette.

 Taietura Cushion(cut) a aparut in 1830 fiind precursoarea taieturi modene rotunda (brilliant cut)

Tăietura Cushion

 Diamantul  Cushion tăiat și șlefuit fără instrumente moderne și fără calcularea proporțiilor ideale este  diamant tăietura veche (old cut) cu o medie de 58 fațete în funcție de zona geografică în care a fost șlefuit.

La origine fiind tăietura europeană veche a fost ,,exportata,,de către șlefuitorii europeni în America de Sud.

Taiat si slefuit  manuală fără folosirea instrumente moderne are ca și caracteristică fațetele superioare foarte largi,tabla foarte înaltă iar pavilionul lung și foarte gros, caletul (culet) tăiat semnificativ și nu în ultimul rând o greutate mai mare datorită fațetelor mari.

Ca și caracteristică vizuală principală  este faptul că gradul de scintilație este slab sau foarte slab și caletul tăiat semnificativ.

Tăietura Cushette

Asemănătoare ca formă cu tăietura Cushion dar cu diferențe tehnice semnificative.

Spre deosebire de tăietura Cushion care are în general 58 fațete ,diamantul tăietura Cushette are 77 de fațete respectiv 33 fațete poziționate pe coroană și 44 fațete pe pavilion, lucru care amplifică strălucirea și scintilația.

Această tăietură nu  are caletul tăiat semnificativ exceptie facand diamantele mai mari de 2ct care au caletul,,punctat,,(pointed).

Tăietura Cushette a fost patentată în anul 2003.

Evitarea confuziilor

Taietura Cushion este doar similara cu  tăietura Cushette.

Tăietura Cushion este o tăietură arhaică la  care nu s-au  folosit instrumente și calcularea proportiilor ideale moderne.

Tăietura Cushette este o adaptare modernă a tăieturii Cushion prin recalcularea ideală a proporțiilor fațetelor și  îmbunătățirea  scintilației prin sporirea numărului de fațete și recalcularea proporției ideale.

Diferențele vizuale și optice dintre tăieturile Cushion și Cushette sunt semnificative.

Tăietura Cushette este o îmbunătățire optică și rebrenduire a tăieturii Cushion.

Diamantele Cushette sunt considerate ,,Diamante tăietură specială,, (fancy cuts) și sunt  mai valoroare din punctul de vedere al tăieturii.

Concluzie

Ambele tăieturi Cushion și Cushette deși create în epoci diferite evocă eleganță,bun gust și exclusivism.

Diamantul tăietura Cushette se folosește în general singur fără anturajul altor pietre prețioase.

Tăietura Cushion este ușor de confundat cu tăietura Cushette,Radiant,Gabrielle,Flanders,Corona,Ashoka,Tiana  sau chiar tăietura Smarald.

Identificarea si clasificarea taieturii si slefuirii diamantelor se face de catre gemologi  seniori experimentati.

Fancy Diamonds – Diamantele speciale

Diamantele speciale (Fancy Diamonds) sunt printre cele mai valoroase și rare diamante din lume.

Deseori auzim sintagma Fancy Diamonds. Dar ce sunt de fapt diamantele speciale (Fancy Diamonds)?

Diamantele speciale sunt deosebit de rare și reprezintă sub 0,2% din totalul diamantelor.

Diamantele speciale (Fancy Diamonds) sunt considerate diamantele care prezintă o intesitate cromatică mai mare decât litera Z.

Pentru ca un diamant să fie clasificat Diamant Special Fancy  trebuie să îndeplinească următoarele criterii de culoare:

a. să aibă o culoare rară ca: roz,portocaliu, roșu, albastru(natural), verde, galben etc.

Culoarea se împarte în culori reci și culori calde.

Diamantele Speciale care prezintă culori calde sunt mai apreciate și mai căutate și implicit mai valoroase.

Diamantele speciale galbene și maro sunt cele mai puțin valoroase din categoria lor.

b. să conțină doar culoare fără nici o nuanță străină

De exemplu ,un diamant roz cu nuanța de maro este mult mai puțin valoros decât un diamant roz.

c. dispersia culorii

Gradul de dispersie al culorii trebuie să fie uniform cu intensitate egală și pe toată suprafața diamantului.

Multe dintre Diamantele Speciale nu prezintă o intensitate optimă, acest lucru afectând semnificativ valoarea.

d. să prezinte un ton moderat spre mediu

Tonul culorii nu trebuie să fie foarte deschis (aproape alb) și nici foarte închis (aproape negru).

e: să aibă o mărime de peste două carate

Diamantele Speciale pot avea și dimensiuni mici 0,5ct,0,8ct.,1,20ct, dar nu sunt la fel de rare ca  diamantele cu dimensiuni  de peste două carate.

f. să fie bine șlefuit

Diamantul trebuie să aibă o șlefuire,șlefuire finală și simetrie cel puțin bună dacă nu foarte bună.

g: să aibă claritate superioară în cel mai rău caz VS

Diamantele care au clarități inferioare chiar dacă au culori speciale nu sunt foarte valoroase deoarece multitudinea și culoarea incluziunilor interne pot să ,,estompeze și să absoarbă,, din intensitatea și gradul de culoare.

h. îmbunătățirea culorii

Diamantele care au suferit tratamente de îmbunătățire a culorii nu sunt considerate Diamante Speciale chiar dacă acestea prezintă o culoare intensă.

Evaluarea și prețul

După clasificarea acestor elemente se poate evalua raritatea diamantului și stabili prețul.

Fiecare Diamant Special este unic în lume ,prețul se stabilește individual pentru fiecare diamant în parte, în funcție de proprietățile gemologice și raritatea acestuia.

Acestea ajung cu ușurință de la câteva sute de mii de dolari la milioane de dolari pentru  fiecare carat.

Toate aceste clasificări tehnice se fac în laborator de către gemologi seniori experimentați.

www.centrulgemologicroman.ro

Bijutier sau gemolog

Pentru ce mai este nevoie de bijutieri dacă există gemologi? Pentru ce mai este nevoie de gemologi dacă există bijutieri?

Destul de complicat de răspuns.

Mulți beneficiari ne spun că în urmă cu 20 de ani dacă doreau să afle ceva despre o piatră prețioasă, mergeau la bijutier ,iar acum pentru acest lucru trebuie să consulte un gemolog.

Da, așa este.

Diferența este că bijutierul îți oferea un răspuns neoficial din punctul lui de vedere, la fel cum putea oricine altcineva să o facă mai ales dacă se ,,pricepea,,.

Diferențele dintre  un bijutier și un  gemolog.

Deși aceste două meserii par asemănătoare ele  sunt total diferite.

Bijutierul

Bijutierul este un artizan  și un artist care lucrează cu metale prețioase aur,argint,platină și care produce bijuterii.

Bijutierul este foarte creativ , ingenios și are un simț artistic foarte dezvoltat.

Nu este ușor să modelezi metalul (prețios) și să parcurgi toate etapele de producție de la topire până la produsul finit, respectiv bijuteria.

Deseori bijuteriile sunt adevărate opere de artă ajungând să se vândă cu prețuri foarte mari.

O mică parte din bijutierii experimentați și calificați în urma absolviiri unor cursuri și programe sunt autorizați să evalueze bijuterii (appraisers) și să facă certificate doar la bijuterii.

Această autorizare oferă  dreptul unor bijutieri să evalueze bijuterii din punct de vedere istoric,al vechimii  metalului din care este executată bijuteria  și al prețului.

Bijutierul nu este autorizat să identifice,clasifice,evalueze și să certifice pietrele prețioase montate sau nemontate.

În țara noastră  bijutierii trebuie să fie acreditați de către un minister de resort.

Gemologul

Gemologul, spre deosebire de bijutier este  specializat în identificarea,evaluarea și certificarea pietrelor prețioase.

Gemologul nu lucrează cu metalele pretioase.

Gemologul a urmat cursuri de calificare ,specializare sau studii superioare de profil.

Gemologul depune o muncă tehnico-științifică în condiții de laborator.

Gemologul folosește instrumente complexe pentru identificarea și evaluarea pietrelor prețioase din punct de vedere fizic și chimic.

Gemologul acreditat este autorizat să emită rapoarte gemologice pentru pietre prețioase nemontate sau montate folosind diferite tipuri de rapoarte .

Gemologul este imparțial și independent față de beneficiar, el depune o muncă științifică și nu face preț la pietrele prețioase analizate.

Deseori rapoartele gemologice sunt confundate cu certificatele pentru bijuterii.

Rapoartele gemologice se fac doar pentru pietre prețioase de către gemologi iar certificatele se fac pentru bijuteriile din metal prețios de către bijutieri evaluatori.

Nici rapoartele gemologice și nici certificatele pentru bijuterii nu se pot face de către personae fizice .

Acestea se întocmesc de către laboratoare gemologice,instituții sau firme autorizate.

Acestea sunt documente oficiale  și trebuie să conțină:

  • numele laboratorului/firmei
  • datele de contact
  • data când a fost emis
  • specialistul/specialiștii care l-au întocmit
  • numele și semnătura celui care l-a întocmit

În țara noastră  gemologii trebuie să fie acreditați de către un minister de resort sau  de către o organizație gemologică.

În concluzie, atât bijutierul cât și gemologul sunt persoane  calificate diferit, dar se completează ca  meserie.

O parte din bijutieri sunt calificați și ca gemologi ,precum și gemologi care sunt calificați ca  bijutieri.

Ambele meserii se desfașoară  în condiții specifice cu personal calificat.

www.centrulgemologicroman.ro

SCINTILAȚIA DIAMANTELOR

De ce strălucesc diamantele?

Cu toții știm că diamantele strălucesc, dar cauza și efectul strălucirii se datorează unui  efect tehnico-științific mai puțin cunoscut.

Această proprietate optică se datorează efectului de scintilație.

Scintilația este un efect optic complex de refracție a luminii la trecerea printr-un diamant.

La trecerea luminii prin diamant , aceasta se ,,sparge,, în toata splendoarea rogvaivului cromatic transmițând un efect de ,,curcubeu,, unic.

Datorită structurii unice a diamantului, efectul de scintilație este prezent la toate diamantele cu proprietăți optice și de șlefuire, medie,bună și foarte bună.

Diamantele cu incluziuni multiple și cele șlefuite greșit nu prezintă efect de scintilație.

Bijutierii experimentați spun că  diamantele au ,,foc,,mai ales diamantele care au strălucirea specifică adamantină.

Pentru gemologii experimentați efectul de scintilație este și o metodă de identificare vizuală a diamantelor.

Este cunoscut faptul că diamantul este cel mai dur material natural cu  duritatea 10 pe scara lui Mohs.

Din acest motiv nici o altă piatră prețioasă nu poate  reproduce  efectul de scintilație ca cel produs de diamant.

Efectul de scintilație prezintă  două efecte majore respectiv,,focul,, și ,,scintilația cu efect de flash,,.

,,Focul,, diamantelor ca și  clasificare  științifică este efectul de trecere a luminii prin diamant din interiorul acestuia până pe fațetele tablei și a coroanei.

La efectul de ,,foc,,lumina albă la trecerea prin diamant se ,,sparge,, în culorile spectrale (curcubeu)

,,Scintilația cu efect de flash,, este efectul optic  de strălucire exterioară din tablă în momentul în care un diamant este înclinat și mișcat în unghi de 45 grade.

Scintilația cu efect de flash este efectul optic de retransmitere a luminii albe în fațetele superioare ale coroanei.

Lumina albă  este mult mai des întâlnită decât lumina descompusă în culorile curcubeului.

Aceste clasificări optice se fac de către gemologi seniori în condiții de laborator.

Moisanitul

Efect de dublă reflexie în pavilion la moisanit

Moisanitul a fost descoperit de Henri Moissan în 1893.

Moisanitul  se găsește atât în stare naturală (în natură) cât și în stare   artificială făcut de mâna omului în laborator.Moisanitul natural se găsește foarte rar.

Este cunoscut ca un substitut (înlocuitor) al diamantului asemănător ca  strălucire dar totuși atât de diferit.

Moisanitul nu este  diamant   și este clasificat  ca  simulant sintetic  al diamantului.

Acest lucru înseamnă că este asemănător la prima vedere dar diferit în compoziția fizică și chimică.

Structura chimică a diamantului  este carbonul  cu duritatea  10 pe scara lui Mohs iar moisanitul este alcătuit din carbură de siliciu (SIC) cu  duritatea 9,25 pe scara lui Mohs.

În general moisanitul nu prezintă incluziuni ,rareori întâlnim incluziuni alb-lăptoase.

Ca trăsătură specifică moisanitul șlefuit rotund are greutatea mai mare în carate decât pare în raport cu un diamant.

Spre deosebire de diamante,  moisanitul prezintă dubla reflexie și birefrigența specifică ușor de recunoscut.

Moisanitele nu se clasifică după culoare la fel ca diamantele dar ca etalon de identificare este bine de știut că majoritatea  moisanitelor  se întâlnesc  cu  echivalentul  nuanței de gălbui respectiv  culorile I-J-K dar în ultimul timp au fost produse și moisanite care au culori superioare respectiv  culorile E-F-G dar si nuante de verzui sau verde.

Prețul moisanitului este în general între 200 și 700 euro/carat.

În străinătate moisanitul se comercializează în magazine specializate și este un înlocuitor mai accesibil al diamantului având strălucire și reflexie deosebite.

Folosirea moisanitului în bijuterii ca înlocuitor al diamantului fără înștiințarea beneficiarului este ilegală și imorală.

Moisanitul se identifică și clasifică de către gemologi.

Duritatea pietrelor prețioase

În cazul mineralelor și al pietrelor prețioase, duritatea se referă în primul rând la modalitatea în care este zgâriată, piatra supusă analizei în raport cu alt obiect precum și rezistența la tăiere și slefuire.

Pietrele prețioase prezintă  diferite tipuri de durități clasificate pe scara lui Mohs.

Duritatea este un element important în identificarea și clasificarea pietrelor prețioase.

Instrumentul principal pentru identificarea durității este creionul de duritate.

Un set de zece creioane corespondente cu fiecare tip de duritate de la 1 la 10 pe scara lui Mohs.

Fiecare creion are în vârf un mineral corespondent gradului de duritate.

Dacă creionul nu zgârie piatra prețioasă supusă examinării, atunci se trece la o treaptă superioară de duritate pâna la identificarea durității exacte.

Proba de duritate nu trebuie să aibă mai mult de 1-2mm și nu trebuie să fie vizibilă, de preferat să se facă pe pavilion.

Proba de duritate se face cu acordul proprietarului pietrei prețioase și nu trebuie să afecteze vizibil piatra supusă analizei.

Terminologia durității

Mineralogul Friedrich Mohs (1773-1839) a introdus terminologia duritatea la zgâriere.

Duritatea la zgâriere a definit-o ca rezistența mineralului atunci când acesta este zgâriat cu un obiect ascuțit.

Mohs a dezvoltat o scară de comparație  în care a folosit minerale cu diferite grade de duritate care se folosesc și în ziua de astăzi:

1-2:minerale moi

3-5:minerale mediu-dure

6:minerale dure

8-10:minerale foarte dure

Duritatea pricipalelor minerale pe scara lui Mohs

Duritatea pe scara lui Mohs Mineral Formula chimică Duritatea
1 Talc Mg3Si4O10(OH)2 1
2 Gips CaSO4·2H2O 3
3 Calcit CaCO3 9
4 Fluorit CaF2 21
5 Apatit Ca5(PO4)3(OH,Cl,F) 48
6 Feldspat KAlSi3O8 72
7 Quart SiO2 100
8 Topaz Al2SiO4(OH,F)2 200
9 Corund Al2O3 400
10 Diamant C 1600

 

Duritatea unei pietre prețioase este una dintre  cele mai importante  proprietăți ale pietrelor prețioase.

Cu cât o piatră prețioasă  este mai dură, cu atât aceasta poate fi mai bine șlefuită.

Analizarea exactă  a durității  este  un  element esențial pentru identificarea pietrelor prețioase.

Rezistența la tăiere/șlefuire

Rezistența la tăiere și șlefuire este un element important în șlefuirea pietrelor prețioase.

Este o adevarată  artă  șlefuirea  fină a pietrelor prețioase și există foarte puțini specialiști  care   stăpânesc  această  abilitate.

Clivajul

Clivajul se referă  la structura de legatură a atomilor .

Clivajul se folosește pentru a separa cristale mari și pentru a îndepărta imperfecțiunile interne.

Șlefuitorii de pietre prețioase trebuie să țină cont de clivaje la șlefuirea pietrelor.

Pentru șlefuirea pietrei prețioase, este suficientă o mică  fisură sau tensiune internă  pentru a deteriora piatra prețioasă.

O temperatură  ridicată  poate cauza fisuri sau tensiuni interne de-a lungul planului de clivaj iar piatra se poate deteriora sau sparge.

Șlefuirea finală a unei pietre prețioase are o influență  majoră  în frumusețea și valoarea  acestora.