Moisanitul

Efect de dublă reflexie în pavilion la moisanit

Moisanitul a fost descoperit de Henri Moissan în 1893.

Moisanitul  se găsește atât în stare naturală (în natură) cât și în stare   artificială făcut de mâna omului în laborator.Moisanitul natural se găsește foarte rar.

Este cunoscut ca un substitut (înlocuitor) al diamantului asemănător ca  strălucire dar totuși atât de diferit.

Moisanitul nu este  diamant   și este clasificat  ca  simulant sintetic  al diamantului.

Acest lucru înseamnă că este asemănător la prima vedere dar diferit în compoziția fizică și chimică.

Structura chimică a diamantului  este carbonul  cu duritatea  10 pe scara lui Mohs iar moisanitul este alcătuit din carbură de siliciu (SIC) cu  duritatea 9,25 pe scara lui Mohs.

În general moisanitul nu prezintă incluziuni ,rareori întâlnim incluziuni alb-lăptoase.

Ca trăsătură specifică moisanitul șlefuit rotund are greutatea mai mare în carate decât pare în raport cu un diamant.

Spre deosebire de diamante,  moisanitul prezintă dubla reflexie și birefrigența specifică ușor de recunoscut.

Moisanitele nu se clasifică după culoare la fel ca diamantele dar ca etalon de identificare este bine de știut că majoritatea  moisanitelor  se întâlnesc  cu  echivalentul  nuanței de gălbui respectiv  culorile I-J-K dar în ultimul timp au fost produse și moisanite care au culori superioare respectiv  culorile E-F-G dar si nuante de verzui sau verde.

Prețul moisanitului este în general între 200 și 700 euro/carat.

În străinătate moisanitul se comercializează în magazine specializate și este un înlocuitor mai accesibil al diamantului având strălucire și reflexie deosebite.

Folosirea moisanitului în bijuterii ca înlocuitor al diamantului fără înștiințarea beneficiarului este ilegală și imorală.

Moisanitul se identifică și clasifică de către gemologi.

Fluorescenta pietrelor pretioase

Diferite culori și intensități de fluorescență la diamante.

Fluorescența este o reacție cromatică la expunerea pietrei prețioase la  lumina ultravioletă.{UV}

În cazul diamantelor, aproximativ 30%prezintă diferite grade de fluorescență.

Gradele de fluorescenţă la pietre prețioase sunt:

Fără fluorescenţă {none}

Fluorescenţa slabă {faint}

Fluorescenţa medie {medium}

Fluorescenţa puternică {strong}

Fluorescenţa foarte puternică {very strong}

Nu toate pietrele prețioase prezintă  fluorescență, iar aceasta  nu este identică.

În afara carbonului care se întâlneşte în mod obișnuit în pietrele prețioase,  prezenţa nitrogenului ,a aluminiului, a borului și a altor elemente poate cauza  o fluorescenţa  atipică.

Când două sau mai multe elemente enumerate mai sus înlocuiesc atomii de carbon rezultă fluorescenţa.

Când aceste materiale sunt dispersate în piatra prețioasă, rezultatul este diferit faţă de cel obţinut atunci când atomii sunt grupaţi în fascicule sau agregate.

Duritatea pietrelor prețioase

În cazul mineralelor și al pietrelor prețioase, duritatea se referă în primul rând la modalitatea în care este zgâriată, piatra supusă analizei în raport cu alt obiect precum și rezistența la tăiere și slefuire.

Pietrele prețioase prezintă  diferite tipuri de durități clasificate pe scara lui Mohs.

Duritatea este un element important în identificarea și clasificarea pietrelor prețioase.

Instrumentul principal pentru identificarea durității este creionul de duritate.

Un set de zece creioane corespondente cu fiecare tip de duritate de la 1 la 10 pe scara lui Mohs.

Fiecare creion are în vârf un mineral corespondent gradului de duritate.

Dacă creionul nu zgârie piatra prețioasă supusă examinării, atunci se trece la o treaptă superioară de duritate pâna la identificarea durității exacte.

Proba de duritate nu trebuie să aibă mai mult de 1-2mm și nu trebuie să fie vizibilă, de preferat să se facă pe pavilion.

Proba de duritate se face cu acordul proprietarului pietrei prețioase și nu trebuie să afecteze vizibil piatra supusă analizei.

Terminologia durității

Mineralogul Friedrich Mohs (1773-1839) a introdus terminologia duritatea la zgâriere.

Duritatea la zgâriere a definit-o ca rezistența mineralului atunci când acesta este zgâriat cu un obiect ascuțit.

Mohs a dezvoltat o scară de comparație  în care a folosit minerale cu diferite grade de duritate care se folosesc și în ziua de astăzi:

1-2:minerale moi

3-5:minerale mediu-dure

6:minerale dure

8-10:minerale foarte dure

Duritatea pricipalelor minerale pe scara lui Mohs

Duritatea pe scara lui Mohs Mineral Formula chimică Duritatea
1 Talc Mg3Si4O10(OH)2 1
2 Gips CaSO4·2H2O 3
3 Calcit CaCO3 9
4 Fluorit CaF2 21
5 Apatit Ca5(PO4)3(OH,Cl,F) 48
6 Feldspat KAlSi3O8 72
7 Quart SiO2 100
8 Topaz Al2SiO4(OH,F)2 200
9 Corund Al2O3 400
10 Diamant C 1600

 

Duritatea unei pietre prețioase este una dintre  cele mai importante  proprietăți ale pietrelor prețioase.

Cu cât o piatră prețioasă  este mai dură, cu atât aceasta poate fi mai bine șlefuită.

Analizarea exactă  a durității  este  un  element esențial pentru identificarea pietrelor prețioase.

Rezistența la tăiere/șlefuire

Rezistența la tăiere și șlefuire este un element important în șlefuirea pietrelor prețioase.

Este o adevarată  artă  șlefuirea  fină a pietrelor prețioase și există foarte puțini specialiști  care   stăpânesc  această  abilitate.

Clivajul

Clivajul se referă  la structura de legatură a atomilor .

Clivajul se folosește pentru a separa cristale mari și pentru a îndepărta imperfecțiunile interne.

Șlefuitorii de pietre prețioase trebuie să țină cont de clivaje la șlefuirea pietrelor.

Pentru șlefuirea pietrei prețioase, este suficientă o mică  fisură sau tensiune internă  pentru a deteriora piatra prețioasă.

O temperatură  ridicată  poate cauza fisuri sau tensiuni interne de-a lungul planului de clivaj iar piatra se poate deteriora sau sparge.

Șlefuirea finală a unei pietre prețioase are o influență  majoră  în frumusețea și valoarea  acestora.

Diamantele perfecte – Sageti si inimi

Este cunoscut faptul că din minele de diamante se extrag cantități impresionante de  diamante și cu toate acestea diamantele sunt foarte scumpe.

Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că din totalul diamantelor extrase, sub 30% din totalul acestora sunt ,,potrivite,, pentru șlefuire și montarea lorîn bijuterii.

Acest lucru se întâmplă datorită culorii improprii sau a multiplelor incluziuni, lucru care le face complet neatractive  ochiului uman.

Un alt criteriu deosebit de important în frumusețea incomparabilă a diamantelor este șlefuirea finală (finish grade).

Din totalul diamantelor șlefuite sub 1% dintre acestea prezintă calități optice și fizice aproape perfecte.

Aceste diamante se numesc diamante ,,Săgeți și inimi,, respectiv Hearts and Arrows.

Când privim diamantele de sus prin tablă se vede efectul de ,,săgeți,, iar la observare  prin pavilion se vede un efect de ,,inimi,,.

Acest efect vizual deosebit se datorează  principalelor cinci elemente respectiv:

-unghiul pavilionului

-unghiul coroanei

-mărimea tablei

-lungimea rondistului

-lungimea fațetelor stea

Diamantele săgeți și inimi se mai numesc diamante XXX respectiv excellent cut,excellent symmetry,excellent polish.

Identificarea diamantelor săgeți și inimi se face cu o lupă specială diferită de lupele obișnuite și de către gemologi specialiști.

Un diamant gradat cu sintagma săgeți și inimi poate să-i dubleze prețul.

Diamantele săgeți și inimi sunt cele mai speciale diamante din punctul de vedere al șlefuirii.

Culorile diamantelor

Așa cum probabil se știe diamantul este o piatră prețioasă  foarte rară cu duritatea 10 pe scara lui Mohs.

Diamantele în general sunt de culoare albă.  Diamantele colorate sunt mult mai rare decât diamantele albe.

Diamantele prezintă  11  culori de bază, plus culoarea albă.

Cele 11 culori sunt: Galben,maro,roșu,portocaliu,verde,mov,roz,negru,gri,albastru,violet la care se adaugă culoarea albă.

Deseori se întâlnesc diamante compuse din două culori de exemplu roz cu ton de maro sau maro cu ton de galben  cu diferite intensități de culoare și ton.

Diamantele colorate pot avea culoare naturală sau culoare artificială.

Culoarea artificială sau modificată se face prin diferite procedee tehnice în condiții de laborator.

Diamantele care au culoarea modificată trebuie specificate în raportul gemologic.

Ca particularitate diamantul alb este singurul diamant al cărei lipsă de culoare îi sporește valoarea.

Diamantul maro ,urmat de cel galben este cel mai accesibil ca preț.

Acest lucru nu înseamnă  că nu sunt  valoroase ci pur și simplu nu sunt așa căutate ca  diamantele  albe.

Diamantele ajung să fie colorate datorită elementelor exterioare ca azot,bor,fier,sulf ,în timpul cristalizării lor.

Diamantele se clasifică după culoare de la  D – Z , diamantele cu intensitate și dispersie de culoare mai intensă decât culoarea Z sunt  denumite diamante fancy, diamante care prezintă o culoare specială.

Diamantele care prezintă culori speciale (fancy) sunt denumite și diamante de investiție,sporindu-le valoarea datorită unicității lor.

Gradele de saturație la diamantele colorate sunt:

Intens deschis(fancy light),intens(fancy),intens puternic(fancy intense),intens strălucitor(fancy vivid),intens închis(fancy deep),intens întunecat(fancy dark).

Prețul diamantelor colorate:

Diamantele colorate pot  costa dublu,triplu sau de zeci de ori mai mult decât un diamant alb,maro sau galben.

Prețul se stabilește în funcție de intensitatea,raritatea,dispersia,mărimea,gradul de șlefuire,simetria și frumusețea diamantului.

Aceste clasificări și evaluări se fac de către gemologi profesioniști în condiții de laborator.

10 Lucruri inedite pe care nu le stiati despre diamante

1.Diamantele sunt studiate, clasificate şi evaluate de către gemologi şi gemologie.

2. Gemologia este ştiinţa care se ocupă cu studierea diamantelor şi a pietrelor preţioase după metode ştiinţifice în condiţii de laborator.

3.Diamantele pot fi ,”citite”.în funcţie de incluziunile interne şi astfel se poate stabili vechimea,locul de unde a fost exploatate,cine le-a şlefuit şi chiar etnia şi ţara de unde provin.

4.Diamantul este cel mai dur mineral,el având duritatea 10 pe scara lui Mohs dar nu este incasabil.  Diamantul se sparge la lovituri directe cu obiecte contondente.

5.Se pot produce diamante sintetice cu aceleaşi proprietăţi fizice, chimice şi optice ca cele naturale.

6.Diamantele se folosesc în diferite domenii  ca:industria electronică, chimie,medicină.şi chiar în scopuri terapeutice,infrumusetare  şi medicale

7.Numai 30% din diamantele exploatate sunt folosite în bijuterii. Restul de 70% nu au calităţile  optime şi se folosesc în scopuri industriale.Sub 1% din diamantele folosite in bijuterii pot fi considerate diamante “perfecte” de aici vine raritatea si pretul lor.

8.Vechimea diamantelor este între  200-300 milioane de ani până la 1,6 miliarde ani  păstrându-şi strălucirea şi frumuseţea nealterate.

9.Diamantele pot să aibă o mare varietate de culori roşu, verde, galben, albastru, maro, roz si cameleon. Cele mai scumpe sunt diamantele roz si portocaliu.

10.Diamantele au fost menţionate prima oară în Biblie cu numele de yahalom fiind folosite în pieptarele marilor preoţi care deserveau templul de la Ierusalim.mentionate în Exodul 28.18 şi Ezekiel 28,13.

Transparenta diamantelor

Un diamant  valoros şi frumos este un diamant transparent.

Se stie  că diamantele se evaluează şi se clasifică din punctul de vedere al celor 4 C respectiv:

  • Carat
  • Culoare
  • Claritate
  • Tăietura (cut)

Diamantele se clasifică după numeroase alte criterii de evaluare. Unul dintre aceste criterii este tranparenţa diamantelor.

Acest criteriu este un  element tehnico-ştiinţific de evaluare şi clasificare unanim acceptat de către toate laboratoarele şi şcolile de gemologie.

Definiţia transparenţei ca standard este dată de gradul în care o piatră preţioasă retransmite lumina prin efect optic de reflexie si refracţie.

Gradul de tranparenţă este un element important pentru orice gemolog  sau proprietar de pietre preţioase şi în mod special de diamante.

Exista cinci categorii de transparenţă:

1.Transparent-obiectele privite prin piatră se văd clar şi distinctiv.

2.Semitransparent-obiectele se văd ca prin ceaţă sau neclar.

3.Translucid – obiectele se văd vag sau sunt greu de desluşit (ca şi cum se vede printr-o sticlă îngheţată)

4.Semi-translucid (semi-opac).numai o fracţiune de lumină trece prin piatră.

5.Opac-nici o lumină nu penetrează piatra.

Claritatea şi transparenţa  sunt legate una de cealaltă şi totuşi sunt diferite.

Diferenţa constă  în gradul de transparenţă precum şi gradul de penetrare a luminii decât abundenţa şi dispersia culorii.

Concluzie- Evaluarea şi clasificarea gradului de transparenţă se face de către gemologi în condiţii de laborator, după metode ştiinţifice.

Gradul de transparenăa este foarte important dar deseori neglijat sau interpretat greşit.

Gradul de transparenţă afectează  semnificativ preţul diamantelor şi al pietrelor pretioase.

Stralucirea diamantelor

Este un lucru cunoscut deja că diamantele se evaluează  şi se clasifică din punctul de vedere al celor 4 C respectiv

 Carat,

Culoare,

Claritate  

Tăietura(cut)

În realitate diamantele se clasifică după  numeroase alte criterii de evaluare.

Unul dintre  aceste criterii este strălucirea diamantelor. Nu întâmplător am ales acest exemplu deoarece un diamant care nu străluceşte nu este atractiv ochiului uman.

Nu este suficient să fie diamant, ci trebuie să aibă “viaţă şi foc”

Importanţa strălucirii diamantelor.

Strălucirea este o clasificare optică foarte importantă care  cuprinde două importante elemente respectiv ,,focul,, şi ,,lustra,,

Focul este dispersia luminii care se referă la culorile spectrului prin refractarea pe suprafaţa diamantului.Acest efect apare pe  faţetele  laterale  superioare ale coroanei .

Lustra este totalitatea luminii reflectată pe suprafaţa diamantului respectiv de pe suprafata tablei .

Un diamant şlefuit greşit cu incluziuni multiple va fi un diamant întunecat,  neatractiv  şi mai ales fără o valoare deosebită  indiferent de mărime.

Determinarea gradului de strălucire la un diamant se face cu instrumente specifice , în condiţii de laborator de către gemologi  experimentaţi.

În concluzie,gradul de strălucire a diamantelor trebuie determinat cu exactitate,  frumuseţea şi valoarea pietrei preţioase depinzând în mare măsură de această expertizare.

Strălucirea este un element deosebit de important şi evident.

Diamantele maro

Marea majoritate a diamantelor colorate fac parte din categoria diamantelor maro. Diamantele maro au fost printre primele diamante colorate folosite în bijuterii. S-au regăsit chiar şi în bijuteriile romane între sec.I şi III e.n. Totuşi culorile de maro mai puţin intense nu se vând aşa de bine chiar dacă li se schimbă numele în coniac, cafea, ciocolată, şampanie, ambră, bronz, miere etc pentru a le face mai atrăgătoare.

Diamantele maro nu erau comercializate pe scară largă în bijuterii, fiind clasificate ca diamante industriale,dar situaţia s a schimbat radical pe la jumatatea anilor 80 când mina Argyle din Australia a produs o cantitate impresionantă de diamante maro. Firmele de publicitate au finantat producătorii australieni si au redenumit diamantele maro in “sampanie”. Astazi aceste diamante sunt frecvent folosite în bijuteriile de clasă mijlocie.

Majoritatea diamantelor maro îşi datorează culoarea lamelelor maro, originea acestor lamele minuscule sunt rezultatul unei deformări permanente a structurii cristaline.Culoarea maro este adesea amestecată cu alte culori ca de exemplu un diamant verde-maro denumit oliv iar acestea devin brand în bijuterii speciale,diamante maro-galben,maro- portocaliu,maro-rosu etc.

Diamantele maro se clasifică dupa cei 4 C respectiv:

1. Claritate
2. Culoare
3. Carat
4. Tăietura(cut)

dar în mod special în funcţie de intensitatea dispersiei culorii.

Preţul diamantelor maro – diamantele maro sunt cele mai acesibile ca preţ urmate de diamantele galbene.Acest lucru nu este datorită faptului că nu sunt atractive sau mai putin strălucitoare ci doar datorită faptului că nu sunt aşa ,,cerute,,de către iubitorii de bijuterii.Bijuteriile sofisticate, atent lucrate pun în valoare cu succes frumuseţea diamantelor maro.

Centrul Gemologic Roman.

Cititul diamantelor

Stiati ca…… Diamantele pot fi citite precum o carte?

Un gemolog cu experienta indelungata poate prin cercetarea unui diamant sa spuna totul despre el.Vechimea lui,continentul,tara de provenienta sau chiar zona de unde a fost exploatat,prin tipurile si tiparul incluziunilor interne.Tara si zona in care a fost slefuit care se identifica prin tipul si forma specifica a diamantului.Multe tari au dezvoltat modele de taieturi proprii,inconfundabile.Anul in care a fost slefuit prin identificarea tipului de taietura.De exemplu;taietura veche(old mine cut),diamantele fara con(roze cut), Amsterdam, Rozeta, Octaedron etc.Taieturile moderne Lilly Cut, Trillion, Gabrielle, Cushette, etc.

Etnia si religia slefuitorilor se poate observa dupa aranjarea fatetelor,numarul fatetelor,modul de slefuire.Ne putem da seama de etnia sau religia slefuitorului prin metodele tehnice de dispunere a fatetelor si de metoda de slefuire specifica diferitelor tari sau regiuni astfel ne dam seama daca diamantul a fost slefuit de un indian, chinez,evreu sau european prin tiparul slefuirii.

Orasul, firma sau chiar laboratorul de unde provine un diamant sau chiar interventiile facute la un diamant,schimbarea culorii,extragerea incluziunilor cu laser si inlocuirea cu silicon incolor,diamantele facute in laborator atat la temperaturi inalte cat si la temperaturi joase,invelirea si placarea cu praf de diamant si multe alte procedee de laborator,reslefuirea diamantului prin eliminarea crapaturilor sau defectelor exterioare aparute ca urmare a aunei utilizari improprii pot fi observate cu usurinta de un specialist gemolog.

Acestea si multe alte elemente specifice sunt facute prin cercetare si experienta gemologica indelungata in cadrul unui laborator gemologic.

REC_2696 copy