În cazul mineralelor și al pietrelor prețioase, duritatea se referă în primul rând la modalitatea în care este zgâriată, piatra supusă analizei în raport cu alt obiect precum și rezistența la tăiere și slefuire.
Pietrele prețioase prezintă diferite tipuri de durități clasificate pe scara lui Mohs.
Duritatea este un element important în identificarea și clasificarea pietrelor prețioase.
Instrumentul principal pentru identificarea durității este creionul de duritate.
Un set de zece creioane corespondente cu fiecare tip de duritate de la 1 la 10 pe scara lui Mohs.
Fiecare creion are în vârf un mineral corespondent gradului de duritate.
Dacă creionul nu zgârie piatra prețioasă supusă examinării, atunci se trece la o treaptă superioară de duritate pâna la identificarea durității exacte.
Proba de duritate nu trebuie să aibă mai mult de 1-2mm și nu trebuie să fie vizibilă, de preferat să se facă pe pavilion.
Proba de duritate se face cu acordul proprietarului pietrei prețioase și nu trebuie să afecteze vizibil piatra supusă analizei.
Terminologia durității
Mineralogul Friedrich Mohs (1773-1839) a introdus terminologia duritatea la zgâriere.
Duritatea la zgâriere a definit-o ca rezistența mineralului atunci când acesta este zgâriat cu un obiect ascuțit.
Mohs a dezvoltat o scară de comparație în care a folosit minerale cu diferite grade de duritate care se folosesc și în ziua de astăzi:
1-2:minerale moi
3-5:minerale mediu-dure
6:minerale dure
8-10:minerale foarte dure
Duritatea pricipalelor minerale pe scara lui Mohs
| Duritatea pe scara lui Mohs | Mineral | Formula chimică | Duritatea |
| 1 | Talc | Mg3Si4O10(OH)2 | 1 |
| 2 | Gips | CaSO4·2H2O | 3 |
| 3 | Calcit | CaCO3 | 9 |
| 4 | Fluorit | CaF2 | 21 |
| 5 | Apatit | Ca5(PO4)3(OH−,Cl−,F−) | 48 |
| 6 | Feldspat | KAlSi3O8 | 72 |
| 7 | Quart | SiO2 | 100 |
| 8 | Topaz | Al2SiO4(OH−,F−)2 | 200 |
| 9 | Corund | Al2O3 | 400 |
| 10 | Diamant | C | 1600 |
Duritatea unei pietre prețioase este una dintre cele mai importante proprietăți ale pietrelor prețioase.
Cu cât o piatră prețioasă este mai dură, cu atât aceasta poate fi mai bine șlefuită.
Analizarea exactă a durității este un element esențial pentru identificarea pietrelor prețioase.
Rezistența la tăiere/șlefuire
Rezistența la tăiere și șlefuire este un element important în șlefuirea pietrelor prețioase.
Este o adevarată artă șlefuirea fină a pietrelor prețioase și există foarte puțini specialiști care stăpânesc această abilitate.
Clivajul
Clivajul se referă la structura de legatură a atomilor .
Clivajul se folosește pentru a separa cristale mari și pentru a îndepărta imperfecțiunile interne.
Șlefuitorii de pietre prețioase trebuie să țină cont de clivaje la șlefuirea pietrelor.
Pentru șlefuirea pietrei prețioase, este suficientă o mică fisură sau tensiune internă pentru a deteriora piatra prețioasă.
O temperatură ridicată poate cauza fisuri sau tensiuni interne de-a lungul planului de clivaj iar piatra se poate deteriora sau sparge.
Șlefuirea finală a unei pietre prețioase are o influență majoră în frumusețea și valoarea acestora.
