Moisanitul a fost descoperit de Henri Moissan în 1893.
Moisanitul se găsește atât în stare naturală (în natură) cât și în stare artificială făcut de mâna omului în laborator.Moisanitul natural se găsește foarte rar.
Este cunoscut ca un substitut (înlocuitor) al diamantului asemănător ca strălucire dar totuși atât de diferit.
Moisanitul nu este diamant și este clasificat ca simulant sintetic al diamantului.
Acest lucru înseamnă că este asemănător la prima vedere dar diferit în compoziția fizică și chimică.
Structura chimică a diamantului este carbonul cu duritatea 10 pe scara lui Mohs iar moisanitul este alcătuit din carbură de siliciu (SIC) cu duritatea 9,25 pe scara lui Mohs.
În general moisanitul nu prezintă incluziuni ,rareori întâlnim incluziuni alb-lăptoase.
Ca trăsătură specifică moisanitul șlefuit rotund are greutatea mai mare în carate decât pare în raport cu un diamant.
Spre deosebire de diamante, moisanitul prezintă dubla reflexie și birefrigența specifică ușor de recunoscut.
Moisanitele nu se clasifică după culoare la fel ca diamantele dar ca etalon de identificare este bine de știut că majoritatea moisanitelor se întâlnesc cu echivalentul nuanței de gălbui respectiv culorile I-J-K dar în ultimul timp au fost produse și moisanite care au culori superioare respectiv culorile E-F-G dar si nuante de verzui sau verde.
Prețul moisanitului este în general între 200 și 700 euro/carat.
În străinătate moisanitul se comercializează în magazine specializate și este un înlocuitor mai accesibil al diamantului având strălucire și reflexie deosebite.
Folosirea moisanitului în bijuterii ca înlocuitor al diamantului fără înștiințarea beneficiarului este ilegală și imorală.
Moisanitul se identifică și clasifică de către gemologi.